5 Iul
O melodie, una dupa alta
Asa, off-topic incepand (n-am facut off-topic pana la urma), acum ascult Barry Manilow, cu melodia lui Mandy si mi-am adus aminte ca am auzit-o intr-un episod din CSI, fredonata de bunul (din toate punctele de vedere) Nick Stokes. Si uite asa se face legatura dintre Ally McBeal si CSI. CSI tocmai am explicat de ce, Ally McBeal pentru nebuna de Ally tot avea halucinatii cu el, pana in momentul in care el chiar apare in fata ei in carne si oase, iar ea da-l sa-l paleasca sanatos peste figura.
Tinkerbell se apropie de performanta de a fi stat pornita 48 de ore neintrerupte. Bravo, draga mea, te-ai purtat cat de exemplar ai putut, iar cu ocazia asta am facut si noi curat la Bookmarks, ca mai aveau putin si dadeau pe din-afara. Bine, n-am facut cine stie ce minunatie. N-am facut decat sa ascund gunoiul sub pres, adica sa le mut pe tăti in vreo 4-5 foldere, sa nu mi se mai desfasoare un carnat de linkuri cand mai vreau sa ii adaug o veriga slaba.
Imi place pozitia in care stau acum cu scula in brate (Tinkerbell, zic). Mi-am dezvoltat un tip tic verbal (imi sta gandul la prostii) de cand cu leptoapa, si uneori am impresia ca daca eu am, si daca la lucru e plin de ele, toata lumea musai sa aiba si ea o jucarie gen. Nimic mai fals! Ca vorba aia, harbul lu’ sora-mea de calculator e inca pe birou, chit ca nu mai merge. Si nu ma leg de unitatea centrala, nici de tastatura (cu atat mai mult de boxe, apropo, mersi puiu, ca de la tine le-am mostenit), ci de monstrul ala de monitor cat toate zilele mele, de 20+ de inci. Bine, si daca l-as da laoparte, tot degeaba ar fi, ca distanta e prea mare fata de canapea, si oricum eu astept sa vina Mos Craciun sa imi aduca un router wireless Cisco 
si un scaun din-asta.
E aproape 6, cum mamica mea a trecut timpul asa de repede?! Parca acum doua ore ma trezeam rupta de spate, dupa doar 5 ore de somn, pusa pe fapte mari si decisa sa rup tot pana vine ora 11. Nu. M-am trezit la 9 jumate (de ce?), am mancat si [insert time triggering activities here]. Si uite asa a venit ora 6.
Nu-i nimic, nu-i nicio graba, niciun deadline (era sa zic dead end). Nici nu-mi canta Paula Abdul “rush, rush”, nu…
Azi am fost o sensibilioasa din punct de vedere muzical, si inca sunt. Tot Slow Radio ascult de azi-noapte. Care post de radio cica abunda si clocoteste de melodii de dragoste. Rush, rush!
Doamne, deci eu credeam ca Glenn Medeiros are o singura melodie, aia cu Nothing’s gonna change my love for you. Long and lasting love se cheama a doua. Vai, ce dragut. Imi si inchipui videoclipul (if any) plin de stelute care impanzesc cerul, ei doi alergand de mana pe mâlul marii si alte bazaconii de trei lei in care nu mai cred de vreo 10 ani (le-a trecut perioada de glorie).
Am plecat sa-mi iau tigari. Nenneh Cherry, cu Manchild, Cheesy Britney si Don’t let me be the last to know ma acompaniaza spre usa (miau, dar mai lent). Tai tai!
5 Iul
Is it just me…?
Nu mai stiu cum am ajuns la melodia asta. Mi-a trimis-o cineva, am descoperit-o din intamplare… chiar nu mai stiu. Am ascultat-o de doua ori pana acum (a treia oara in progress) si de fiecare data simt ca… Voi nu?
5 Iul
Q&A
In ultimul timp pare-se ca ma servesc singura cu lepse, mai ales cand nu sunt nominalizata direct. No exception this time! continuă să citeşti
5 Iul
Observaţii
Ieri noapte, aproape de ora 1, intersecţia de la Centrul Bancar. O blondă (serios că era blondă), la volanul unei maşini scumpe, cu o prietenă în dreapta, aştepta verde la semafor. Ce-a făcut în timpul ăsta? Şi-a scos pudra din geantă şi a început să îşi ascundă imperfecţiunile cu ajutorul oglinzii retrovizoare. Aproape că am ţipat “nu creeeeed!”, deşi acţiunea se întâmpla sub ochii mei, şi zău mi-a fost ciudă că nu aveam aparatul la mine. Priceless!
Veneam din Irish. Unde era să se lase cu bătaie. Am urmărit de sus o parte din “spectacol”. Nişte ţărani! Unii când beau prea mult se transformă în zmei. Din păcate, sunt alţii care oricum se dau zmei şi fără să aibă sânge în alcool. Noroc de companie plăcută.
Aseară (n.r. – 3 iulie) am nimerit prin Unirii. Concert DJ Project, organizat cu ocazia a 4 ani de LifeCare (who the f*ck is Alice?). Execrabil aş putea spune. O mână de oameni strânşi în jurul scenei si vreo 3 copile care dansau frenetic (ca la bară), cocoţate pe băncile de piatră. “Aţi vrut distractie, aţi avut distracţie!” a încheiat apoteotic şi complet penibil unul de pe scenă, după care s-au retras (Doamne, mulţumescu-ţi!). Cam asta se întâmplă când primeşti bani pe orice, dar nu pe prestaţie.
Ziua de ieri a început relativ prost, dar s-a terminat bine. And I feel pretty and proud!
Ţucu-ţi gura ta, ardelene, că data viitoare te las fără suflare!
1 Iul
Puci reloaded
Cand te plictisesti crunt si n-ai ce face (teoretic vorbind), te pui si iti filmezi PET-ul (lol) in timp ce doarme. Si eventual il mai si tachinezi.
29 Iun
Majoratul
Deci s-a intamplat blogmeet-ul cu numarul 18, numar cu noroc, asta inseamna ca de ieri inainte suntem si noi in rand cu lumea, deci se cheama ca suntem majori. Ajunsam eu cu intarziere de o ora, din motive 100% subiective, gasind la fata locului nu mai putin de… aaa… in jur de 8 bloggeri, anume o Tomata, o Dojo, un Horia, un Richie, un Raka (cred), un Sirg si un Nuzzu care a ajuns la scurt timp dupa mine, deci in total iasa 7. (blame the cocktails, daca l-am lasat pe afara din greseala pe Razvan)
Urmat-au apoi discutii despre WoW, care pe mine m-au plictisit teribil, noroc ca intre timp a mai venit lume, iar eu am putut sa fug de la locul accidentului. Asa am ajuns langa Cami, cu care, in limita timpului disponibil, am mai discutat una alta, asa, ca-ntre fete.
In tot acest timp si-a facut aparitia Ovi cel superb, caruia trebuie sa ii multumesc ca a convins-o si pe Corina sa intre in hora, adica sa vina la intalnire. Cu care Corina m-am adancit in discutii tot ca-ntre fete, moment in care am constatat ca nu sunt singura, Corina impartasind aceleasi obiceiuri de a se pierde in proprile-i scenarii si iluzii.
Ieri fiind a treia confruntare cu Horia, n-am mai reusit performanta de a-l face sa planga la competitia de privit in ochi, in parte si pentru ca domnul de langa mine (nu dau nume) nu ma lasa sa ma concentrez.
Stiu ca in acest interval a avut loc o partida de batut cuie, nu stiu cine a castigat, dar stiu ca la un moment dat Ovi cel superb a simtit nevoia sa isi intareasca convingerea ca el si numai el este cel mai superb din tot barul (si singurul? 
).
Jucat darts cu trei masculi, care nu m-au lasat sa castig, in mare pentru ca eu nu nimeream tinta, dar asta-i alta problema.
In alta ordine haotica de idei, l-am cunoscut pe numitul Petre Nicoara, care mi-a pus la indoiala sinceritatea in ceea ce priveste prezenta sa intr-unul din reader-ele mele (am 3!). Stiu sigur, draga domnule, ca am trecut anterior placerii de a te cunoaste, pe la tine prin ograda!
Anterior acestui episod, am avut grija sa ii transmit lui Richie cordialele mele urari in privinta postului cu saorma, a carui lectura s-a lasat cu salivat pe tastatura (vorba vine). Iar ca un facut, nu peste mult timp, Tomata a plecat Dojo in cautarea saormei, de unde s-au intors nu cu saorma, ci cu Cristi.
Dupa o lunga perioada de pauza, l-am revazut pe Adi, viitor mandru tatic.
Pasat mai departe cei doi pokeni pe care ii aveam in dotare lui Nuzzu si lui Dan, cu explicatii semi-vagi in privinta instructiunilor de folosire, dar se descurca ei, pentru ca sunt majori si vaccinati.
Seara din Irish s-a incheiat pentru cei mai multi pe la 8 jumate, cand s-au luat, cu catel, cu purcel, si au plecat la Sag (detalii la Petre, apropo, la multi ani!). Pentru mine s-a terminat doua ore mai tarziu (Raka knows best, si sa stii ca vreau sa vad robotelul ala cand e gata, ca nu degeaba am facut transferul valorilor dintr-un pachet de tigari in altul).
As mai vrea sa povestesc, dar memoria ma lasa, intrucat, fiindca, deoarece si pentru ca mintea mea a fost pusa pe stand by de, si anume, 3 Cuba Libre cum numai in Irish pot sa beau.
Zelist-ul a fost completat, dar nu stiu ce s-a ales de el. Poze mai deloc, Cristi nefiind, presupun, in the mood.
The End
