Ana-Maria se aşeză oftând pe frunza de dud. Rupse o bucăţică din aceasta şi începu să o mestece ca pe o caramea. Un vierme de mătase o privea mirat. Se smuci din locul său, o frunzuliţă verde-verde de la baza ramurii, şi se duse glonţ la tovarăşii săi, tolăniţi şi ei pe nişte frunze verzi-verzi, două crengi mai jos.
– Veniţi, e o piticanie aici, în vârful dudului! şuieră viermele.
– Şi ce vrei să îi facem noi? răspunseră câţiva ce se credeau mai cu moţ.
– Să se joace cu noi!! a fost totuşi reacţia majorităţii, într-un glas subţirel şi vioi.
De întors, s-au întors cu toţii pe ramura cea mai de sus a dudului.
– Fetiţo, îţi place să te joci cu fluturii? întrebară viermii în cor.
– Daa!!
Aşa că viermii s-au dus la culcare.
Oare toţi fluturii nenăscuţi dorm, sau doar îi visează o fetiţă singuratică…?