Acasă » Diverse » La frizer

La frizer

Pe undeva pe la 13 ani (sau acum vreo 13 ani, că tot aia e), căpătasem de la părinţi libertatea de a mă tunde după cum mă taie pe mine capul. A fost momentul în care mi-am luat adio de la tunsoarea băieţească, în urma căreia lumea mă confunda adesea, în mod evident, cu un băieţel. Prin urmare, tata m-a luat de mână şi m-a dus la un prieten de-al său, ce era frizer la frizeria de stat din cartier. Îl ţin minte şi acum (şi l-am tot căutat cu privirea de fiecare dată când am mai trecut pe acolo), înalt şi deşirat, cu freză a la Ilie Năstase, şi amuzant din cale-afară. Am răsfoit rapid prin catalogul de frizuri, am pus degetul pe o poză, şi apoi m-am aşezat cuminte pe scaun. Juma’ de oră mai târziu, ieşeam de la frizer zâmbitoare, cu o freză mai de Doamne-ajută şi infinit îmbunătăţită faţă de cea cu care intrasem.

Înainte de asta, singura persoană care a mai băgat foarfeca în părul meu pentru a-mi face freza, iar nu pentru a mă tunde băieţeşte, a fost soră-mea, proaspăt absolventă la momentul respectiv al unui curs de frizerie/coafură, desfăşurat la Palatul Copiilor. A fost, literalmente, râsu’-plânsu’. Pentru că eu plângeam în hohote, iar soră-mea râdea în hohote. Iar dacă reacţia prietenei mele a fost mai diplomată, ea rezumându-se la un clasic „lasă, că îţi stă bine şi aşa”, o altă amică n-a fost la fel de subtilă, utilizând o exprimare foarte directă (ca să nu zic brutală) „arăţi ca un monstru”. Dar în fine, să trecem peste asta…

Ulterior, am avut ocazia să mai intru nu doar la frizeria cooperativei, ci şi în saloane mai pretenţioase, unde am încăput, la fel ca în reclama de la Zapp* de acum câţiva ani, pe mâna unor hair-stylişti. Nu spun că n-am fost mulţumită, dar nici nu m-au dat pe spate (decât cu scaunul ăla sinistru, când mi-au spălat podoaba capilară).

Surprinzător însă, cu hair-styliştii n-am schimbat prea multe cuvinte (şi nici priviri în oglindă), în schimb cu frizerii (de fapt, frizeriţele) de la frizeria de stat din cartier, da. Nu doar că m-au întrebat de sănătate, dar mi-au şi dat sfaturi legate de ingrijirea părului. Şi nu, nu mi-au recomandat produse sofisticate pe care-aş fi dat juma’ de leafă, ci mi-au recomandat tot felul de măşti pe care le pot prepara singură acasă, cu ce găsesc prin cămară. Ceea ce m-a surprins peste măsură. Prima oară, am fost tentată să cred că tanti frizeriţa era în toane bune, însă mai apoi am constatat că mai toate erau aşa.

Bine, nu spun că până-n primăvară (inclusiv) m-am dus la frizeria pentru bărbaţi. Asta pentru că trăiam cu impresia că uşa din dreapta dă în salonul de coafură, unde tot timpul vedeam alte tanti cu reviste în mână şi cu capul sub nişte căşti uriaşe de uscat părul. Ori eu nu meream acolo să-mi pun părul pe bigudiuri sau să-l vopsesc albastru, meream doar să mă tund;  iar nenii din încăperea din stânga exact de asta aveau parte – de un tuns.

Ce-mi place mult e că nu tre’ niciodată să sun cu două săptămâni înainte pentru o programare. Mi-a venit cheful de tuns, m-am dus, m-am tuns. Cred că n-am stat niciodată „la coadă” mai mult de 10 minute.

Prin urmare, când s-o face anu’ de la ultima vizită, tot acolo mă duc, la frizeria de stat din cartier.

photo

* grupul hair-stylistilor lezaţi de titlul de frizer salută Zapp Share Free

8 gânduri despre „La frizer

  1. Mă aşteptam să văd o poză cu „monstrul” – chiar nu e niciuna, rătăcită prin arhiva personală? Promit să nu rîd (prea tare). :-P

    Mi-au lipsit poveştile tale. Cu asta ai recuperat. Mulţumesc. Sărbători fericite! ;)

    P.S. Am oroare de străini care să-mi umble-n păr. O dată pe an (sau mai rar?), strîng păru-n coadă, iau foarfeca şi-l tai de-un lat de palmă, cît să-l pot prinde şi iaca gata serviciul prestat la domiciliu, fără cheltuială. :)

  2. @Arashi: E frizeria din Dacia, de deasupra răposatului cinema Dacia :D
    @Dragoş: Las’, că mi-am băgat şi eu foarfeca-n păr în vreo două rânduri… nici nu vreau să-mi aduc aminte! Şi nu, nu păstrez dovezi compromiţătoare! :))

  3. Uite, vezi, tot bărbaţii-s mai talentaţi în ce priveşte arta… sculptura-n păr, pictura feţei, et caetera. ;)

    No, bine că-ţi iese scrisu’, măcar un talent poţi spune că ai. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s