[…] La restaurantul hotelului, chelnerii, dacă nu aveau cu cine să se certe, se certau între ei; nu o dată s-a întâmplat să se ia cineva la harţă cu ei din cauză că nu aduceau mâncarea mai repede. Puiu zice că ăia sunt oameni stresaţi în vacanţă. Într-o zi, o tanti s-a supărat aşa de rău că nu îi vine mâncarea, că a ameninţat că merge să şi-o ia singură. „Mergeţi, doamnă!”, i-a zis chelnerul. Şi tanti chiar s-a dus, şi s-a întors cu haleală.  Puiu a întrebat-o dacă nu vrea să îi aducă şi lui mâncarea. Tanti s-a uitat urât la el…