Acasă » Fiction » Tu urmezi (VI)

Tu urmezi (VI)

[din episodul anterior]

– Cam da? Cum vine asta, zile, săptămâni?
– Mai degrabă luni, vreo 5…, spuse Iulia şovăit.
– 5 luni?! Şi nu te-a căutat nimeni în tot timpul ăsta? întrebă Diana, şuierând.
– Probabil că m-au căutat, nu ştiu. Bine măcar că nu mi-a venit încă rândul.

Diana se schimbă la faţă.

– Cum… cum adică? Nu înţeleg…, bângui ea.

Iulia trase aer în piept.

– Vezi tu, mersul pe aici e cam aşa: ori eşti bun la ceva, ori mori. În funcţie de cât de sănătos eşti, te transformă fie în donator de organe, fie în prostituată. Sau cerşetor, în unele cazuri, însă abia după ce te „scapă” de vreun picior sau o mână.

Se aşeză lângă Diana, care stătea în colţ, cu genunchii strânşi la piept, cutremurată toată de ce auzea.

– Ce urmează să-ţi spun nu e deloc plăcut, continuă ea, luând-o în braţe.

Când am ajuns aici, eram la fel de speriată ca tine. Spitalul ăsta dezafectat colcăia de drogaţi şi fete luate de pe stradă. Mai erau şi câţiva copii rătăciţi, dar ei au dispărut repede din peisaj. Copiii nu stau niciodată mai mult de câteva zile. Maxim o săptămână, dacă sunt greu de plasat. Ei ştiu că cei mici sunt şi cei mai căutaţi de poliţie, aşa că încearcă să-i expedieze rapid, şi de obicei prin ţări străine, cât mai îndepărtate. De cele mai multe ori, sunt trimişi la cerşit.

Drogaţii, în schimb, ajung ca piesele de schimb. Câte trei sau patru săptămâni stau „pe uscat”, li se face un set de analize de bază, după care li se recoltează tot ce le-a rămas bun. De pe ei se scot cei mai mulţi bani.

Fetele, aproape fără excepţie, ajung prin cluburi dubioase, în camere de la subsol, cu clienţi care aşteaptă la rând.

– Şi tu cum ai rezistat aproape juma’ de an? apucă să mai întrebe Diana, înainte să izbucnească în plâns.

Iulia căută s-o liniştească, strângând-o mai tare în braţe.

– Câţi ani ai?
– 17, i-am împlinit acum câteva luni. De ce?
– N-o să se atingă de tine până nu devi majoră. De-asta nu m-au trimis încă nici pe mine la făcut bani. Abia peste două luni fac 18.
– Şi atât, aşteptăm să facem 18 ani, după care ieşim la produs? spuse descurajată Diana.
– Nu ştiu…

Într-un final, printre sughiţuri şi lacrimi, au adormit amândouă ghemuite în colţul camerei.

Andreea se învârtea ca un leu în cuşcă. Stătea de mai bine de jumătate de oră în biroul inspectorului, iar acesta se încăpăţâna să apară. O sunase de dimineaţă, spunându-i că are veşti. De-asta şi când el apăru, într-un final, mai că nu-l doborî.

– Spuneţi-mi, spuneţi-mi, veniţi cu veşti bune, aşa-i? De-asta aţi întârziat!
– Andreea, stai jos mai întâi, mă ameţeşti cu atâtea ture, răspunse cu nervozitate, în timp ce se trântea într-un fotoliu.

Fata se conformă cuminte. Tot entuziasmul ei se topi brusc. Din tonul vocii, îşi dădu seama că inspectorul are orice, numai veşti bune nu.

– Sora ta…, spuse el, jucându-se nervos cu dosarul ce-l ţinea în mână, sora ta a fost oferită la schimb unei alte grupări.
– Ce?! sări Andreea din scaun.

Panait îi făcu semn să se tempereze, dublat de o privire foarte fermă.

– Indivizii aveau ceva datorii către o bandă extinsă recent la nivel internaţional. Cum n-au putut plăti banii la timp, unul din şefii de bandă le-a propus un troc – fata în schimbul banilor. Aparent, băieţii aveau de gând să ceară o sumă de bani ca răscumpărare, dar n-au mai avut timp. Partea bună…
– Există şi o parte bună? izbucni iar Andreea, cu faţa schimonosită de mânie. Simţea că îi clocoteşte sângele în vene.
– Da, există şi o parte bună. Cei din banda asta nu prea se încurcă cu copii. Dacă sunt mici, îi trimit imediat la cerşit. Dar dacă-s mai mari, ajung să se prostitueze.
– Nu văd partea bună, îl întrerupse fata tăios.
– Sora ta e prea mare pentru a fi trimisă la cerşit, dar încă nu a împlinit 18 ani. Asta înseamnă că am câştigat din start câteva luni. Ştiu că sună crud, dar să şti că n-o să aibă nimeni treaba ei până atunci. Ba mai mult, o să aibă şi grijă de ea, astfel încât să scoată şi mai mulţi bani de pe urma ei.
– De unde ştiţi asta?
– Am avut un ofiţer infiltrat până… până a a fost descoperit şi executat pe loc.

Inspectorul oftă şi îşi lăsă capul în mâini. Se uită la podea, fixând cu ochii o aşchie sărită. Andreea îl privi cu compasiune.

– Păi, dacă am câştigat timp,  e bine. Diana face 18 ani abia la anu’, o vom găsi până atunci şi îi vom prinde şi pe cei care vor să-i facă rău, spuse fata, plină de încredere, încercând să-i insufle şi lui Panait o cât de mică doză de optimism.

5 gânduri despre „Tu urmezi (VI)

  1. am vazut acum catva vreme un film cu niste copii, crescuti special sa fie clone pt adulti si care ajunsi la varsta maturitatii deveneau donatori de organe. uzual nu depaseau 3donari. a fost infiorator de trist…

  2. Pingback: Tu urmezi (VII) « Random Ramblings

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s