Acasă » Ministry of truth » Repetiţia este mama învăţăturii

Repetiţia este mama învăţăturii

Plecând de la ideea că dacă de trei ori o dai în bară, a patra oară va trebui să te opreşti pentru că ai prea multe cucuie în frunte, astăzi vom discuta despre cum învăţăm să facem distincţie între două lucruri asemănătoare ca formă, însă diferite ca fond.

Când eram mici, părinţii ne-au învăţat să fim politicoşi cu toată lumea. Să fim amabili, să răspundem frumos, iar dacă refuzăm, să o facem cu tact. E ceea ce mai târziu descoperim că înseamnă politeţe sau bun simţ.

Când devenim adulţi, se întâmplă ca uneori să ni se pună un văl peste ochi, şi să nu observăm că cel de lângă noi este drăguţ doar pentru că aşa l-au crescut ai lui, ci numai din motive care ne gâdilă orgoliul. Dacă ne dăm seama de confuzie, foarte bine, înseamnă că avem şanse ca data viitoare să nu mai etichetăm pe dos omul, ci să-l vedem aşa cum e el de fapt – de treabă, sociabil, amabil. Pentru că sunt o grămadă de alte semne care-ţi şoptesc în cască faptul că e mai mult de atât. Cine are urechi, să audă, cine are ochi, să vadă!

Prin urmare, dragii mei, pentru voi ceilalţi care vă încăpăţânaţi să ţineţi cu dinţii de vălul ăla, repetaţi cu glas tare următoarele:

       Dacă cineva e amabil cu mine, nu înseamnă că e şi atras de mine.
       Dacă cineva e amabil cu mine, nu înseamnă că e şi atras de mine.
       Dacă cineva e amabil cu mine, nu înseamnă că e şi atras de mine.

În caz că vă întrebaţi ce mi-a venit, ei bine, mult prea adesea am observat în ultima perioadă confuzii ca cele de mai sus. Confuzii care nu fac altceva decât să strice o prietenie şi să arunce doi oameni în situaţii dintre cele mai inconfortabile.

9 gânduri despre „Repetiţia este mama învăţăturii

  1. Deşi reacţia respectivă e doar rezultatul firesc al uneia dintre cele mai grave boli cunoscute de omenire – adică gelozia – nu cred că trebuie judecată prea aspru, în contextul societăţii secolului 21, unde trimiţînd forţat copiii la grădiniţă de la cele mai fragede vărste ca să înveţe fracţii, limba chineză, legile lui Newton şi altele „absolut necesare dezvoltării lor ulterioare”, aceştia efectiv nu mai pot acumula în bagajul lor de cunoştinţe cei şapte ani de-acasă. Iar cum lipsa aceasta a devenit un standard de mulţi ani, orice apropiere, orice asemenea semn de bună-creştere, de amabilitate complet dezinteresată, arătată de cineva care – nu se ştie cum – a scăpat de „înregimentarea forţată”, este automat văzut ca un interes direct faţă de persoana în cauză.

    Adică, pe scurt, „în ziua de azi nu-ţi dă nimeni nimic de pomană – nici măcar atenţie”. Tot aud vorba asta, din ce în ce mai des. Şi de fiecare dată mă ambiţionez să dovedesc contrariul, indiferent de deea ce spun ori cred ceilalţi. Partea bună e că aşa se mai şi cern prieteniile, care nu întotdeauna sînt ceea ce par a fi. Partea proastă e că după asemenea operaţiuni s-ar putea să rămîi cu c(i)urul gol… ;)

  2. @Drugwash: Nu subestima copiii, dragule. În plus, şi eu am avut parte de activităţi variate la grădiniţă, de unde am plecat şi cu o bază solidă pentru engleză. Şi au „încăput” şi cei 7 ani.
    Nu ştiu de ce trăiesc unii cu impresia că bunul simţ este de domeniul trecutului. Eu cunosc foarte mulţi oameni, de la adolescenţi până la adulţi în toată regula, care au această caracteristică. Ironic însă, printre ei sunt şi destui care stau cu vălul pe ochi.
    Cât despre faptul că azi nu-ţi mai dă nimeni nimic pe gratis, în mod evident nu sunt de acord. Mi se pare ridicol, şi cred că le-aş râde-n nas celor care nu doar mi-ar spune asta, dar ar încerca să mă şi convingă.

  3. Un mare intelept contemporan zicea: „If a woman is touching her hair while speaking with you, she may be interested. If it’s her pubic hair, it’s a definite!”.
    Problema e ca multora le e lene sa sa ia toate aspectele in calcul, asa ca o taie ca voda prin loboda, ajungand repede la „If a woman is speaking with you, it’s definite that she’s interested.”

  4. Nu subestima copiii, dragule.

    Nu asta mi-e intenţia. Însă după cele mai simple reguli ale aritmeticii, şapte intră în cinci de zero virgulă […] ori. Adică nu complet. Iar comprimarea are şi ea o limită, nu poţi zipa nişte ani şi experienţe care ţin de ceva mult mai complex decît fizica cuantică.

    Nu ştiu de ce trăiesc unii cu impresia că bunul simţ este de domeniul trecutului.

    Poate datorită experienţei…? ;) Nu confunda amabilitatea dictată de politica firmei, dublată de un zîmbet forţat, cu bunăvoinţa naturală şi zîmbetul sincer.

    Eu cunosc foarte mulţi oameni, de la adolescenţi până la adulţi în toată regula, care au această caracteristică. […] Cât despre faptul că azi nu-ţi mai dă nimeni nimic pe gratis, în mod evident nu sunt de acord.

    Nu ştiu de ce am impresia că trăim în lumi diferite… :)

  5. @Clawd: Subscriu, mai ales la ultima parte.
    @Drugwash: Stai că nu înţeleg o chestie. Faptul că un copil merge la grădiniţă anulează cumva cei 7 ani? Eu ştiam că cei 7 ani de-acasă simbolizează educaţia primită în familie, fiind generici 7 ani, nu ad litteram, şi prin urmare, cele două sunt cel mult complementare, însă nu opuse.
    Şi nu, aici nu vorbim de comportamentul de la lucru, dictat prin norme şi fişa postului, şi completat de personalitatea individului, ci de bun simţ în general.
    Ar fi păcat să trăim în două lumi diferite. Că dacă-i până acolo, ştii cum se zice, a mea e mai bună ca a ta.

  6. Stai că nu înţeleg o chestie. Faptul că un copil merge la grădiniţă anulează cumva cei 7 ani?

    Nu faptul în sine, ci volumul de informaţie şi nivelul cognitiv la care este forţat copilul acolo, sînt problema. Se impun/interzic jucării, se impune ţinută, se impune program strict de învăţare, etc, constrîngeri ce conduc implicit la o atenuare a spiritului creativ, a personalităţii individului în favoarea dezvoltării spiritului de turmă. Doamne fereşte ca un copil să îndrăznească să se uite pe fereastră şi să viseze cu ochii deschişi la lumi numai de el ştiute, în timp ce educatoarea predă un „material important”.
    Pe vremea mea, grădiniţa era un loc unde să laşi copiii cît timp eşti la serviciu, în grija unor adulţi responsabili care să încerce să-i ţină laolaltă, interesaţi, prin angajarea în diverse jocuri. Acum, grădiniţa este efectiv o şcoală drastică. Joaca liberă, creativă, este interzisă.
    Iar acasă… odinioară, familia avea timp să se ocupe de copii cu adevărat, să le creeze acei „şapte ani” (uneori chiar ad-literam) în funcţie de specificul familiei şi de personalitatea fiecărui copil. Acum, copilul venit de la grădiniţă îşi face temele (!!!) şi cine-mai-ştie cu ce îşi mai pierde timpul liber rămas în timp ce părinţii îşi frîng mîinile că n-au cu ce plăti ratele la bănci sau ce pune pe masă.
    Subiectul e prea vast pentru a-l dezbate aici, acum şi oricum n-am ajunge la nici un rezultat. Cît despre comportamentul fals şi zîmbetele gen „Jeffrey Franks”, nu mă refeream strict la atitudinea din timpul orelor de program, ci la preluarea acesteia în mod voit pînă în sfera privată, acolo unde interesul faţă de persoane ori servicii o impune – în mentalitatea unora.
    Evident, avînd în vedere aspectele de mai sus, aş prefera şi eu o lume diferită, ca a ta – dacă spui că e aşa rose – însă pentru mine e prea greu să schimb environment-ul acum, aşa că va trebui să ne împăcăm fiecare cu ceea ce ne este dat. Eu mai mult decît tine. :)

  7. Ok, face sens ce spui tu doar ca mai e si problema aia cu ce invata fiecare in viata. Poate unii is mai prietenosi decat altii. Mult mai prietenosi. Si-ti ingaduie mai multe. Adica s-ajunge in dileme de genu:
    – But I gave you a blowjob!!
    – Oh… I thought you were being friendly…

    @clawd: and… if a man is touching his hair?

  8. Interesanta experienta Dora, la fel ca toate cele care ne ajuta sa ne completam perceptia despre un lucru sau altul. Se spune ca invatam pana murim, insa nu pot fi chiar de acord cu modul asta cognitiv de invatare…prin repetitie…poate reusesti sa modifici schemele cognitive (perceptiile) pe care le ai/avut despre un lucru sau altul…INSA…vezi tu…lucrurile sunt atat de relative…oamenii sunt diferiti…si chiar pana si aceeasi oameni se pot manifesta diferit in functie de contexte.
    Deci e bine sa fii precauta…dar nu in sensul ipotezei repetata de tine de 3 ori. Ea nu poate fi adevarata doar prin repetitie!
    Singurul lucru care este de invatat din experienta celei de sus, ar fi ca trebuie sa fim mai atenti in a interpreta „semnele” trimise de cel de langa noi. Uneori putem noi „lansa” alte semne/semnale pentru a vedea cum sunt percepute mai departe…=> ele pleaca sub o forma si apoi putem urmari daca ajung la destinatie ca fiind percepute la fel sau diferit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s