Acasă » Fun » Femeile, maşina şi zăpada

Femeile, maşina şi zăpada

Azi era zi de ieşit la cafea, cu buna mea prietenuţă (mă gândesc dacă să spun cine e sau nu). Aşa că mă arunc într-o bluziţă şi o fustă cu niscai volănaşe, şi aşa dichisită ies din casă. Ajung la duduie, care mă aşteaptă în pijamale, deşi am avertizat-o de pe drum că multă vreme n-avem la dispoziţie. Şi până ne mai iubim noi verbal, până mai aleargă ea prin casă, ţipând „cine-mi dă şi mie un maieu?”, trece timpul.

Îi propun frumos să o luăm uşor la pas până-n Unirii, având în vedere că nu-i la capătul lumii, ci la doar 20 de minute. Dar n-am cu cine să mă înţeleg, ea propunând să mergem cu „popândăul” (mă scuzi, dragă, nu mai ţin minte exact cum ţi-ai botezat maşina), că şi aşa i s-a făcut dor de el. Strâmb din nas, însă merg pe mâna ei.

Coborâm în spatele blocului, unde era parcată maşina, flancată din trei părţi şi jumătate de nămeţi. Ne suim în ea, şi ieşim din garajul improvizat. Şi după câteva manevre complet neinspirate, menite să ne scoată la drum curat, rămânem împotmobile împotmolite, eu, ea şi maşina.

Mă dau jos şi inspectez situaţia. Calculez eu că roata din spate dreapta ar fi problema, şi ne punem pe împins. Nimic. Ne mai învârtim ca muştele în jurul maşinii câteva minute, râcâim cu o cutiuţă rătăcită zăpada de la roţi, şi mai încercăm o dată. Iar nimic. Ba mai rău, constat cu ochiul liber şi parpalacul stropit, că roata din faţă stânga dă în gol. Îmi vine mie ideea genială să proptesc cutiuţa la roată, cu gândul că acum sigur o luăm din loc. Tot acolo am rămas.

Într-un târziu, se gândeşte ea să caute prin garajul lu’ ta’su niscai unelte, aşa că se îndreaptă într-acolo. După un timp, zăresc un tip care se îndreaptă spre noi.

– V-am văzut de la geam că vă tot chinuiţi, aşa că am zis să vă dau o mână de ajutor.

Între timp apare şi a mea… cu o lopată din lemn pentru zăpadă şi o sanie. Mă uit lung la ea şi o întreb ce vrea să facă cu sania. Nu primesc un răspuns coerent. Se suie înapoi la volan, în timp ce băiatul îi dădea indicaţii şi împingea de maşină când dintr-o parte, când din cealaltă. Dar maşina nu vrea să plece.

Mai parlamentăm oţâră, întorcând problema pe toate părţile, şi într-un final ne luminăm. Înmânăm cheile băiatului, acesta se urcă la volan, intră în marşarier cu toată viteza şi o scoate imediat pe asfalt curat…

Mihai, meriţi o bere!

9 gânduri despre „Femeile, maşina şi zăpada

  1. Parcă „împotmobile” ar suna mult mai bine în situaţia de faţă. :)

    Mi-e jenă să întreb dar… scumpa ta prietenă e cumva blondă, precum exemplul edificator din poză…? :P

    (just kiddin’, nu săriţi la beregată! :D )

  2. :)) uite partea amuzanta a iernii….noi femeile talentate….vecina mea si-a ingropat rotile din fata ale unui minunat Passat si dupa cateva incercari de impins( 3 barbati si musculoasa;) ) plus dat la lopata, si-a dat seama ca tipetele masinii si beculetul rosu de pe bord inseamna ca frana de mana e trasa…=)) Finalul : a iesit f usor!

  3. @Mihai: poate nu aşa de colorat ca voi, dar da.
    @Popescu: atâta-ţi mai trebuia! :))
    @Drugwash: nu-i blondă… şi nici eu! metaforic vorbind, evident! :P
    @Adriana: hahahahaha, comic! transmite-i vecinei că există cineva mai breaz, în persoana fostului meu instructor, care urla la mine să pornesc maşina, dar abia mai târziu a descoperit că nu mai avem benzină…

  4. Pingback: Night-food « Random Ramblings

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s