Acasă » Obsesii, angoase » Cu chinezi

Cu chinezi

Îi spuneam soră-mii, în timp ce mergeam spre proiecţia The Crossing II, că „I was chinese and I was stuck in a dream”. Dar cum s-a întâmplat asta?

Pe la ora 6 (seara) mă ia cu somn şi, evident, adorm…

Se făcea că o sun pe bună-mea, să o întreb de sănătate. Dar nu-mi răspunde ea, ci un domn cu voce gravă. „E bine”. E bine pe dracu,-mi spun eu, şi plec într-acolo. Ajung, o găsesc pe bună-mea întreagă, dar şi pe domn, într-o ipostază ce mie mi s-a părut periculoasă. Aşa că pun mâna pe pistol şi trag spre mâna ăluia. L-am nimerit, dar glonţul ricoşează mai ceva ca într-un arcade game, prin toată camera, şi se opreşte la picioarele mele intact… sub forma unui lacăt.

Mă întorc acasă, doar pentru a-l găsi pe tata. Care tata se pune să mă certe că n-am grijă cum trebuie de zambile. „Ui’ ce trebuia să faci”, mutând el florile în alt ghiveci, săpând şi udând ca un bun grădinar ce era. Iau la cunoştinţă, după care plec în treburile mele…

… şi îmi pierd identitatea, şi ajung în altă lume. Altă lume, adică la sat, pe baraj la Olt, unde o mulţime de copii făceau baie şi înotau. Toţi ştiau că eu îs Dora Cascadora, numai eu nu, oricât m-aş fi holbat la buletin. Dar nu mi-a păsat prea mult, era prea absorbită să-mi fac planuri de bălăceală.

N-am mai ajuns să iau contact cu apa, că m-a luat un bătrânel deoparte şi, după trei vorbe schimbate, mă duce în casa unui cuplu. Cuplu chinez, care aveau un copil chinez, şi tot chinez era şi bătrânul. De unde, probabil, am tras concluzia că şi eu sunt chinezoaică. Eh, şi în timp ce se sfătuiau ei în altă cameră cum să mă salveze, simt eu că ceva nu e în regulă. Astfel, în momentul în care nişte indivizi suspecţi au intrat peste ei în casă, eu deja ieşeam pe geam afară.

Şi fug, şi fug, şi mă întâlnesc cu iubitul meu, cum altfel dacă nu tot chinez? Şi mă pun pe plâns în braţele lui, jumătate din cauză că îs chinezoaică, jumătate că nu ştiam cum să scap. Iar în timp ce boceam eu cu spor, se opreşte lângă noi o maşină din care ies doi bărbaţi masivi.  Evident, iubi cel chinez se bate cu unul, eu cu celălalt.

Şi abia acum urmează partea cea mai nasoală. Tipul cu care mă luptam eu avea o lamă de ras (de genul ăsta) pe care mi-o tot flutura prin faţă. Mă feresc eu cât mă feresc, dar omul insistă. Şi când am văzut că nici directele mele nu au vreun efect asupra lui, mi-am spus eu, cea din vis, mie, cea frumos-visătoare „băi, tre’ să mă trezesc, că altfel iau bătaie!”…

Normal că în momentul ăla eu am avut un puseu de apnee. Semiconştientă fiind, dar cu juma’ de picior încă în vis, n-am găsit altă cale de a mă smulge de acolo decât începând să dau din mâini. Apoi am deschis ochii, am văzut că sunt la mine în cameră, aşa că m-am trezit.

Dar nici bine nu mă trezesc, că năvăleşte aceeaşi soră-mea în cameră, să-mi zică de proiecţie. Îi răspund adormită că proiecţia a fost ieri (n.r. miercuri). Ea insistă că e azi, eu continui că „nu, nu, a fost ieri, îţi spun eu că a fost ieri”. Eh, normal că n-a fost.

Ajungem acolo, ocupăm un loc, iar mie mi se face sete. Bine, îmi era sete de pe drum. Aşa că mă furişez afară, şi ratez începutul lui „Comfort Zone”. Oricum personajul principal era tot în pat, aşa că-mi spun în minte că n-oi fi pierdut mult.

Mai o ţigară, mai o sorbitură de SanPelegrino, mai o vorbă schimbată cu vecinii de masă. Mai actorul principal ca invitat surpriză, timpul trece. Şi-mi spune aceeaşi soră-mea, într-un târziu, „dar ştii că la început a fost un pasaj în care un chinez vorbea cu un fluture”…

13 gânduri despre „Cu chinezi

  1. Fluturaş, nu mai ai aripioare… să pui la T-ul din „început”, în ultima frază? :lol:

    În altă ordine de idei şi perfect pe subiect: e normal să te visezi chinez(oaică), înconjuraţi fiind cu toţii de chinezării ieftine şi proaste.

  2. Merci beaucoup! :)

    Dacă-mi permiţi un sfat bătrînesc: dacă mai ai asemenea vise „chinezeşti”, cînd te culci lasă telefoanele alea pe masă sau bagă-le sub o cratiţă cu gura-n jos, că poate or fi pus ăştia vreun cip în ele de induc vise erotice nevrotice. :-P

  3. “băi, tre’ să mă trezesc, că altfel iau bătaie!”…

    Opusul acestei situații a fost când am visat odată că am câștigat la loto. Eu îmi impuneam să nu mă trezesc, conștient fiind în conștientul subconștientului meu că e un vis și că nu vreau să se termine.

  4. Eu n-am avut parte de opusul, doar de senzaţia că visul e foarte real (sau prea real). Lucru care mă făcea să-mi spun „nu pot să cred că mi se întâmplă mie asta!”, indiferent că era de bine sau de rău…

  5. Ah, ba da! Dar visul părea atât de palpabil, încât eram convinsă că e realitate. Nu realizam decât la trezire că a fost de fapt un vis cu posibilitate de prelungire.

  6. Ei, eu vorbeam de acele vise frumoase din care nu vrei să te trezești. Și vin zorii, devii semiconștient, știi că visezi ceva frumos și atunci îți spui: ”Nu vreau să mă trezesc, e prea frumos visul!!!”
    Mie mi se întâmplă acest lucru destul de des.

  7. Şi nu-i superb atunci cînd în vis ţii în mînă ceva important, valoros şi atunci cînd te trezeşti îţi doreşti să ai acel ceva în mînă dar vezi, cu profundă dezamăgire, că mîna ţi-e goală…?

    De multe ori, m-am culcat la loc forţat şi mi-am impus să-mi continui visul exact de acolo de unde se întrerupsese. Dar nu întotdeauna funcţionează.

  8. @D3cimus: Am stat să-mi aduc aminte… dar să ştii că asta n-am făcut până acum. Mi-am manipulat visele, dar când era vorba de un vis frumos, mai tot timpul mă trezesc, iar dacă nu-i din cauza alarmei, adorm înapoi să-l continui.
    @Drugwash: La mine funcţionează, dar fără partea cu dezamăgirea, ci mai degrabă nedumerire. Cum a fost când am visat că am mâncat un mic dejun delicios, iar la trezire eram convinsă că tocmai ce-am mâncat şi nu mi-e foame. Abia când am ajuns la bucătărie, m-am prins că n-a fost decât un vis.

  9. Cum ar fi fost să te trezeşti cu o furculiţă în mînă… sau cu o pereche de chopsticks (dacă tot sîntem pe domeniu chinezesc)? :D Am auzit de experimente de materializare prin puterea minţii, dar în somn… ar fi prea de tot! :)

    Nu ţi se pare totuşi cam crud să visezi că ai în mînă biletul cîştigător la loterie, iar cînd te trezeşti să-l cauţi cu disperare prin şi pe sub pat, în speranţa că totul a fost aievea, doar pentru a a avea trista revelaţie că soarta ţi-a mai tras-o o dată şi acum rîde de tine pe înfundate?

  10. Evident! Numai că pe atunci eram foarte tînăr şi foarte neştiutor într-ale „ţepelor” la nivel înalt. Cu banii aruncaţi pe loz în plic în copilărgime, mi-aş fi cumpărat lejer trenuleţul electric la care am visat atîta amar de timp, plus cîteva sute de metri de şine de rezervă şi alte accesorii.

    După ce am crescut, mi-a venit mintea la cap şi chiar în vis fiind, ştiam că e prea frumos ca să mi se întîmple mie, aşa că la trezire nici nu mă mai uitam în palmă înainte de a mă scărpina în koor. :lol:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s