Acasă » Recomandări » Celulare, celulare

Celulare, celulare

Azi-noapte, nu mult după ora 2, am dat şi ultima filă din Mobilul lui Stephen King. Apocalipticul din "science fiction apocaliptic" m-a făcut să îl citesc, pentru că eu nu citesc sf de fel. Că nu-mi place. Şi am dat eu pagină după pagină, în căutarea acelui horror atât de lăudat al lui Stephen King. Dar probabil că horrorul lui e prea subtil pentru mine…

Numele cărţii are mare legătură cu subiectul, în sensul că tot răul din lume vine prin telefonul mobil. Că el are şi efecte negative nu mai constituie demult o noutate, dar că telefonul te poate transforma într-un zombie isteric pun pariu că nu ştiaţi. Nici eu nu ştiam, deşi în fiecare zi vorbesc cu câte un isteric. Nu cred că-i zombie, dar mare diferenţă nu ar face oricum.

Revenind însă la zombii mobili ai lui King, trebuie spus că nu au nimic în comun cu zombii clasici. Nu sunt insetaţi după creier, şi nici măcar nu atacă tot timpul. Iar faptul că nu sunt activi decât ziua, mi-a dat în primă instanţă de gândit.

Acţiunea începe pe un bulevard din Boston, şi se termină într-o casă dintr-un orăşel al cărui nume îmi scapă. Oricum firul epic trece prin cel puţin două state, cu zombii răsărind de nicăieri asemeni unor gândaci mai mult sau mai puţin organizaţi.

Personajul principal este un artist grafic, cu o fobie aproape înnăscută pentru tehnologie. Nu are, evident, telefon mobil, iar din ce-am dedus eu, nici măcar un amărât de computer. Ca o paranteză, acţiunea nu se petrece acum 20 de ani, ci undeva după atentatele din septembrie 2001, când se folosea la scară largă nu doar telefonia mobilă, ci şi internetul.

… şi cum stătea artistul fără celular la coadă la îngheţată, brusc şi dintr-o dată, cucoana din faţă lui simte nevoia să muşte sănătos din torsoul vânzătorului, în acelaşi timp în care un domn se aplecă şi molfăi cu poftă din urechea câinelui său.

Cam ăsta e începutul sfârşitului, generat de un semnal trasmis, cum atfel?, prin intermediul unui apel telefonic. Însă sfârşitul nu mi s-a părut nici pe departe atât de înfricoşător pe cât m-am aşteptat. Şi afară de o scenă în care zombii rânzesc la ferestrele unei case în care se află artistul & company, imagine cel puţin grotească, dacă nu chiar dătătoare de coşmaruri, nu am găsit nimic care să-mi accelereze pulsul sau să-mi ridice părul de pe mână. 

Nu ştiu dacă am plecat cu aşteptări prea mari sau ăsta e un horror mai "mild" de-al lui Stephen King, însă pe mine nu m-a impresionat. O să-i mai dau o şansă totuşi, înainte să spun cu convingere că scrierile lui John Saul sunt mult mai dătătoare de palpitaţii.

Oricum, primul lucru pe care l-am făcut după ce am terminat cartea, a fost să-mi verific cele două telefoane (dacă eram personaj din carte, eram direct upgraded zombie). Nu aveam nici mesaje şi nici apeluri pierdute. Am presupus că sunt în siguranţă, aşa că  m-am culcat cu ele lângă pernă. Fără alarma lor eu nu mă tezesc dimineaţa…

Powered by Qumana
photo from mobileshop

Un gând despre „Celulare, celulare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s