Acasă » Fun » Arta de a pierde la cruce

Arta de a pierde la cruce

Nu mai ţin minte când am învăţat să joc cruce, şi nici cu ce ocazie. În orice caz, acum mulţi-mulţi ani. Bănuiesc totuşi că se întâmpla într-una din vacanţele petrecute la sat, când ne prindea miezul nopţii jucând cărţi la lumina unor lanterne.

Bineînţeles că am jucat tot timpul pe glorie sportivă. Că dacă era să joc pe bani, sigur îmi vindeam de cinci ori rinichii, din simplul motiv că nu deţin nimic pe numele meu… şi pentru că, evident, mă pricep de minune să pierd.

Oricum, se spune că cine n-are noroc la cărţi, are noroc în dragoste. Eh, de era să fie aşa, ar fi trebuit ca acum eu să respir dragoste, să mă hrănesc cu dragoste, să mă îmbrac în dragoste. Nu-i cazul…

Ba dimpotrivă, ultima oară când am pierdut la cruce a trebuit să despodobesc bradul (cel cu peste o sută de globuri). Şi nu din dragoste, ci drept pedeapsă. Bine, trebuia să-l despodobesc de două ori (că deh, am pierdut de două ori consecutiv), însă Miha, din fericire, n-a reîmpodobit bradul, după cum mă „ameninţa” iniţial. Nu pot decât să-i mulţumesc din suflet, am avut şi aşa multe bătăi de cap, mai ales cu puii de glob. (păi ce, credeţi că doar pernele au puiuţi?)

Şi că tot veni vorba de Miha, mi-a spus la un moment dat că eu nu ştiu să pierd. Tind să nu fiu de aceeaşi părere, deşi mai cunosc încă o mână de persoane care i-ar susţine punctul de vedere.

Eu cred că am un motiv bine întemeiat pentru care adopt atitudinea AIA de fiecare dată când cineva ajunge la 15 sau 21. Iar acel cineva nu sunt eu.

Păi, închipuiţi-vă un joc în 3 sau pe echipe, iar toţi participanţii rămân calmi şi senili senini, indiferent că au făcut 4 sau -3. Ca şi când ar juca mecanic, cu o mină resemnată, dar zâmbitoare. Ar schimba amabilităţi (fără ghilimele!), şi atât. Iar jocul decurge mai placid ca o oaie ce coboară la iernat.

Prin urmare, să vă spună soră-mea. Nu-i mai amuzant când mă înverzesc la faţă, când număr punctele şi nu-mi ies calculele nici măcar de una? Sau când mă precipit peste măsură că n-am fost în stare să duc nicio mână de cărţi? Sau… eh, îs comică atunci când pierd, ce să mai lungesc povestea!

Aşadar, se vede cu ochiul liber că e mai mişto jocul de cruce când eu pierd cum pierd. Sper totuşi să se dea şi Miha pe brazdă până la urmă, şi să nu mai creadă că sunt enervantă, ci să se distreze cel puţin cât se distrează soră-mea.

Aşadar, când mai jucăm o cruce? :D

Powered by Qumana

3 gânduri despre „Arta de a pierde la cruce

  1. Nu ne arăţi şi nouă, celor de la depărtare care n-avem acces în „cercul crucii”, o imagine sugestivă despre ceea ce înseamnă „Dora, cea verde cînd pierde”? :-P

    BTW, io cu corecţiile mele: nu cumva trebuia să fie „când eu pierd cum pierd.”?

    Şi mă tot scarpin între creieri, întrebîndu-mă cum crucea mîne-sa e jocul ăsta numit „cruce”… :?:

  2. @Drugwash: corectat, mulţumesc! şi nu, nu vă arăt nicio imagine. nu dau din casă! :)))
    @Miha: mai degrabă o replică. saaaaau, încă şi mai bine, gândeşte-te cum vii pe aici pentru încă o tură :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s