Acasă » State of mind » Dream a little nightmare

Dream a little nightmare

Timişoara nu mai era în mijlocul câmpiei, ci aşezată pe nişte dealuri. Arăta a oraş industrial, cu stâlpi giganţi de curent la fiecare colţ de stradă. Mai la periferie, erau doi stâlpi unul lângă altul, cu două blocuri de locuinţe construite la baza lor. Într-unul stătea bunică-mea. 

Eram în zonă când s-a întâmplat accidentul. Sau ce-o fi fost. Dintr-o dată, primul stâlp a început să fie cuprins de flăcări, iar un fum negru şi dens se ridica spre cer. La scurt timp, a prins foc şi celălalt. Cel în care locuia bunica mea. Ardea mai repede ca celălalt, şi părea că se prăbuşeşte imediat.

Am intrat în panică şi mi-am căutat telefonul. Am vrut să sun la 112, dar tastele parcă nu mergeau, afişau tot alte cifre. Când am crezut, în sfârşit, că sun la serviciul de urgenţă, pe ecran îmi apare 249112. 

– Serviciul clienţi En, cu ce vă ajut?
– E un incediu, vă rog trimiteţi pompierii!
– Ce incendiu?
– Aici, la cei doi stâlpi de curent! Şi sunt oameni prinşi…
– Păi şi ce vreţi să fac? Ce vreţi de fapt?
– E bunica mea acolo, trebuie să faceţi ceva! 

Nu mai ştiu cum s-a terminat conversaţia, doar am văzut la scurt timp după aceea că cele două construcţii de metal se prăbuşesc, ca şi când s-ar fi declanşat o implozie. Fumul negru continua să îngreuneze aerul. 

Apoi, ca şi când cineva mi-ar fi pus o lupă enormă la ochi, am văzut îndeaproape ce se întâmplă. Flăcările s-au domolit, iar în jurul stâlpilor începea să se ridice o cochilie de fier, ce urma să fie umplută cu ciment. Prima cochilie e gata, arată ca o grămadă de moloz.

Dar a doua… sunt încă oameni înăuntru, care încearcă să-şi salveze din lucruri, să le scoată afară. Cine nu a apucat să iasă, e prins în cochilie. Sunt vreo patru oameni, aşezaţi în cerc. Un bărbat între două vârste a început să râdă. Un râs dinăla isteric şi disperat. Da, i se citeşte în ochi disperarea. Disperarea şi groaza.

Simt eu că paralizez. Că ei, ei au deja picioarele paralizate, prinse în ciment. Nimeni nu îi mai scoate de acolo. Vor rămâne prinşi pentru totdeauna, iar moartea va sta la pândă. Fie se va turna un alt strat de ciment peste ei, fie vor muri prin deshidratare, pentru că nimeni nu se mai poate apropia de ei…

Şi mă trezesc. E 2:30. Mi s-a părut atât de real visul, încât primul instinct a fost să mă uit pe geam. În bezna acelei ore, am distins totuşi bradul din faţa geamului, şi m-am liniştit. A fost doar un alt coşmar fantastic, marca Dora Cascadora. Oare ce semnificaţie are?

photo

3 gânduri despre „Dream a little nightmare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s