Acasă » Obsesii, angoase » Viciul

Viciul

Am un viciu teribil. Fumez.

Când eram mică, iar vara mi-o petreceam invariabil la sat, participam activ la munca pământului. Îmi plăcea. Şi era cam singurul lucru util pe care îl făceam.

Iar în fiecare vară, Maia mă lua cu ea la câmp. De fiecare dată, ne prindea arşiţa prânzului printre paie şi spice şi boabe de grâu risipite. Iar la întoarcere, cocoţată în vârful căruţei cu paie, mă prosteam că trag din ţigară. Luam câte un pai şi, când nu mă vedea Maia, mă prefăceam că fumez.

Nu peste mult timp, tot la sat, am învăţat să trag dintr-o ţigară.  Nu ştiu ce mi-a plăcut; nu mai ştiu nici dacă mi-a plăcut. Dar am continuat.

Ţin minte şi acum primul pachet de ţigări cumpărat (pănâ atunci fumam ocazional câte o ţigară de la prieteni). Eram în clasa a X-a (da, a trecut aşa de mult timp), iar colega mea de bancă a rămas perplexă. Nu credea că o să mă vadă vreodată cu pachetul de ţigări după mine. Era un pachet mic de Winston Light (da, chiar a trecut mult timp de atunci).

Iar după un pachet mic, a urmat unul mare. Apoi s-a instalat un ritm cadenţat – unul mic, unul mare, unul mic, unul mare. În funcţie de buget, fiind încă la liceu.

Întâi a fost ţigara de dimineaţă. Înainte să încep orele la şcoală. Nu conta că era 7 dimineaţa, iarna, pe un frig de crăpau pietrele. A urmat ţigara de seară, când mă întâlneam cu prietena mea să povestim. Iar ulterior a aflat tata că fumez (m-a prins în timp ce trăgeam din ţigară); de atunci lucrurile mi-au scăpat de sub control. Au apărut din ce în ce mai multe motive şi ocazii să fumez.

Am încercat de câteva ori să mă uit la Thank you for smoking. Încă nu l-am văzut până la final. Am încercat de mai multe ori să mă las de fumat. Încă n-am reuşit mai mult de câteva zile (două, mai exact, când eram la sat – paradoxal!). Am citit cartea lui Allen Carr. Cu reticenţă şi un pic de dispreţ. Nu mă face pe mine o carte să mă las de fumat. Şi am avut dreptate.

N-am mai încercat de atunci, dar mă păcălesc cu gândul că dacă fumez ţigări mai slabe, într-un final o să reuşesc. Eh, asta rămâne de văzut.

Între timp însă, mai sorb o gură de cafea şi mai trag un fum din ţigară. Cafeaua şi ţigara. Ce cuplu ciudat, aproape un clişeu. Un mix… nebun.

Nu, n-am şi viciul cafelei. Doar apreciez o cafea bună. În plus, e cam singurul remediu pentru tensiunea mică pe care o am. Ironic!

6 gânduri despre „Viciul

  1. „Giving up smoking is the easiest thing in the world. I know because I’ve done it thousands of times.” :D

  2. http://www.nistea.com/blog/2007/09/20/36-patriarhul-daniel-ma-consider-a-fi-un-ortodox-realist-fara-teama-de-dialog/ zice:

    Te pricepi la scris, insa tigarile te pot dobori daca continui! Asa ca poti renunta inca din anul asta! Chiar daca au mai ramas cateva zile! :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s