Acasă » Recomandări » To be or not to be… Shake-Speare

To be or not to be… Shake-Speare

La invitaţia cinefilului Richie, am ajuns în seara asta la cinema. La o poveste cu şi despre „anonimul” Shakespeare.

Îi şi spuneam lui Richie, când am ieşit, că niciodată n-am fost suficient de curioasă încât să cercetez mai multe despre viaţa unui anumit scriitor. Excepţie fac cei români studiaţi la şcoală, unde era cam musai să ştiu detalii din viaţa personală.

Cât despre Shakespeare, ştiam doar că e cel mai apreciat scriitor englez, şi care şi-a trăit traiul acum vreo 500 de ani. Şi cam atât. Câte intrigi şi teorii ale conspiraţiei am descoperit despre Eminescu, dar nu mă aşteptam la aşa ceva şi în legătură cu părintele lui Romeo şi al Julietei.

Mai exact, în film (şi observ eu acum, şi pe wikipedia) se spune că Shakespeare nu e tocmai ceea ce pare. Că de fapt teatrul şi artele nu erau tocmai la mare cinste printre toţii cei ai Curţii Regale. Iar când şi când, ca şi scriitor, mai făceai cunoştinţă şi cu beciurile regale, mai cunoscute sub numele de închisori.

Ca şi când n-ar fi fost de ajuns, scriitorul de drept şi necunoscut în breaslă, este cât se poate de cunoscut. Sub numele de Edward de Vere, Earl of Oxford. Dar cum la el acasă, „vocile” care îi dictau sonete şi poezii n-au fost niciodată apreciate, nici el nu era prea bine văzut, nici de către soţie,  cu atât mai mult de către socru.

Care socru era, culmea ironiei, sfetnicul principal al Reginei Elisabeta, care, la rândul său, era amanta (şi nu numai) domnului Edward, căruia i-a şi dăruit un fiu. În fine, iţele sunt aşa de încurcate, încât ai în faţă veritabile legături bolnăvicioase. (şi mă miram de telenovele)

Una peste alta, despre cel cu nume de botez William Shakespeare, am aflat că era actor de meserie, că a devenit lacom în momentul în care a dat de gustul banilor şi al faimei, şi că (asta e iarăşi culmea ironiei) de fapt era analfabet.

Cât e adevăr şi cât e ficţiune, nu ştiu, şi probabil nici n-o să dorm mai bine noaptea dacă o să aflu. Însă povestea e frumuşică, iar actorii au intrat bine în pielea personajelor (chit că îi văd şi aud de ei pentru prima oară). Şi nu ştiu de ce, dar parcă l-aş mai vedea o dată, de două ori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s