Acasă » Diverse » Câştigătorul extras din căciulă

Câştigătorul extras din căciulă

Îs aproape 10 ani de când am fost trasă prima oară la sorţi. Dar nu pentru a intra în posesia unui câştig substanţial în genul celui de la loterie, ci a unui îngeraş de porţelan, dinăla de-l cumperi de la tarabele din centru.  Acuma dacă stau mai bine să mă gândesc, cred că aia a fost prima mea întâlnire cu mirobolantul secret santa. Cu toate că ştiam din start cine e santa, mai exact era colega de bancă. Dar în fine…

Ieri mă pregăteam să plec la lucru, când aud că sună telefonul. Unul dintre ele, ăla postat pe toate site-urile de joburi. Văd număr de fix, şi mă bucur în gând, că – în sfârşiiiiit! – mă sună cine trebuia să sune de acum o lună, şi o să-mi spună „da, Dora, pe tine te-am ales din 1k de candidaţi, ia-ţi bagajele şi hai”. Şi surescitată peste măsură de acest gând, răspund.

„De la magazinul Cami Cosmetics srl vă deranjez…” – hmmm, nu ţin minte să fi aplicat la voi, dar nu se ştie niciodată de unde sare iepurele. Iar duduia continuă apoi, nu foarte fluent (cred că avea emoţii mai mari ca mine), „v-aţi înscris la o tragere la sorţi la noi în magazin, şi aţi câştigat prăjitura casei. Să veniţi cu buletinul să vă ridicaţi premiul”.  Îi mulţumesc, îi urez o zi bună, şi închid. Într-un final, îmi pică şi fisa.

Acum câteva săptămâni m-a convins soră-mea să merg cu ea să cumpere pâine. Fiind seară, ne-am îndreptat către cel mai apropiat magazin, adică la Cami. Nici bine n-am intrat (cu direcţia clară către rafturile cu dulciuri, normal) că ne şi abordează o copiliţă. „Noile napolitate… firma x (ceva în turceşte, cred)… un mic concurs… aveţi nevoie doar de date personale pe bonul de casă, dacă cumpăraţi un pachet de napolitanele (sau două?, nu mai reţin bine)”. Şi întrucât n-am mai mâncat demult napolitane, şi speram în adâncul sufletului să fie măcar pe jumătate la fel de bune ca alea de la Joe, am plecat acasă cu o pâine, două napolitane şi două batoane de ciocolată… oribile. Cele mai oribile. Şi napolitanele, şi ciocolata.

Şi pentru prima oară, am regretat că m-am înscris la un concurs, ştiind că premile acordate constau în produse de la aceeaşi firmă al cărei nume îmi scapă, dar sună foarte comic. M-am gândit de două ori dacă să mă duc sau nu după premiu, dar mi-am zis că fiind primul câştigat prin graţia zeiţei Fortuna, o să fac un efort. Aşa că m-am dus. Era prăjitura casei de la Alka. Bunicică, totuşi.

În genere, nu prea mă înghesui eu să particip la tombole şi alte asemenea, că nu mă simt defel foarte norocoasă. Am încercat odată să trimit un cod găsit într-un pachet de Kent, dar mi s-a răspuns că deja se terminase campania. De vre-o lună aşa. În concluzie, nu. Doar la promoţiile la ţigări mai arunc când şi când un ochi, că de ce să-mi stric sănătatea pe banii mei, când uneori pot pe gratis?

4 gânduri despre „Câştigătorul extras din căciulă

  1. Chiar mi-a amintit cu plăcere articolul tău de acele „secret santa” pe care le făceam prin liceu…

    Acum… toți te încântă cu premii… doar să cumperi ceva de la ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s