Acasă » Obsesii, angoase » Necrolog tehnologic

Necrolog tehnologic

A fost dragoste la prima atingere. Degetele se plimbau delicat pe tastatura fina, incercand pe ici pe colo cate o tasta. Am stiu imediat ca intre noi se va naste o idila cum probabil numai in cartile sf mai citesti. Am plecat impreuna acasa, in acea zi friguroasa de sambata, 14 februarie 2009.

I-am pus numele Tinkerbell, intrucat era la fel de adorabil ca spiridusul cu temperament exuberant din povestile cu Peter Pan. In aceeasi zi, a facut cunostinta cu windows xp, cu care a ramas in relatii bune pana in ziua de azi.

Tinkerbell mi-a fost alaturi zi de zi, si m-a sustinut in tot ce am facut,cu toti ramii si toti gb-ii din dotare. S-a pus la dispozitia mea fara cea mai mica urma de eschivare.

Cu Tinkerbell am descoperit ce misto e torrentul, in comparatie cu dc++, cu toate ca in prima instanta am refuzat sa ma joc cu integritatea sa morala. N-am rezistat insa tentatiei, mai ales ca m-a asigurat ca va face fata fara probleme. Si asa a fost.

Tot de la Tinkerbell am invatat cum e sa rulezi 5 browsere diferite in acelasi timp, doar asa, for the lolz. Mi-a zis ca oricum  n-am de unde sa imi dau seama care-mi place mai mult daca nu le testez pe toate. N-as fi crezut insa ca le poate rula pe toate in acelasi timp. Dar asa a fost.

A stat alaturi de mine pe tot parcursul downloadului a toate 5 sezoane de Ally McBeal, si in continuare pe tot parcusul vizionarii lor. Mai rar atata tarie de caracter. La fel s-a intamplat si in cazul multiplelor maratoane de LOTR, ascultand dialogul in doua exemplare – personajele din film si eu. Insa asa a fost.

De asemenea, n-a avut nimic impotriva atunci cand l-am luat cu mine in pat, in momentele de lene crancena, in ciuda tuturor avertismentelor. Nu s-a suparat nici cand il uitam pierdut intre perne si patura. Chiar asa a fost.

A fost ingaduitor cu mine cand, atunci cand valsam cu el spre sufragerie, se mai lovea accidental de vreun dulap sau de tocul de la usa. N-a marait, n-a plans, nu s-a inchis in el. Surprinzator, dar asa a fost.

Mi-a acceptat stangacia si aiureala, cu tot sucul si cafeaua varsate din greseala pe tastatura, ba pot spune ca i-a placut ciocolata cel putin la fel de mult ca mie. N-a sarit ca ars nici cand Puci punea stapanire pe el cu toata greutatea sa. Desi nu-mi vine sa cred, asa a fost.

S-a purtat exemplar in tot acest timp. Eram mandra de el si nu ezitam sa il laud ori de cate ori aveam ocazia.

Dupa cum se observa, vorbesc despre Tinkerbell la timpul trecut si fara diacritice. Da, i-au placut mult diacriticele. Din pacate, ca orice suflet intrupat in material, s-a imbolnavit de scurtcircuit pe undeva prin reteaua interna. A trecut si printr-o operatie de detox intern, din care a iesit cu bine. Recuperarea decurgea normal si promitea o reinstalare a starii initiale de sanatate.

Astazi, la fix doi ani si jumatate plus o zi din momentul in care ne-am cunoscut si ne-am placut, da semne ca va urma un shut down permanent. Nu il mai tin in viata nici aparatele, doar el mai deschide ochii, cand si cand, pentru cateva minute, ca apoi sa ii inchida inapoi extenuat.

Sper ca va merge in raiul laptopurilor, pentru ca si-a castigat cu desavarsire acest drept. Imi va fi dor de el!

4 gânduri despre „Necrolog tehnologic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s