Acasă » Recomandări » Pauză de publicitate cinefilo-literară

Pauză de publicitate cinefilo-literară

În general, descopăr melodii noi şi faine în filme. Acum câteva zile, mi s-a întâmplat exact opusul. Tot ascultând obsesiv aceleaşi cinci melodii, am descoperit un fragment din ce părea a fi un discurs. „More than cleverness we need kindness and gentleness”. Aşa am bifat pe listă primul film cu Charlie Chaplin.

The Great Dictator. Un film satiric, unde cele două personaje centrale, Marele Dictator respectiv bărbierul evreu seamănă doar din pură coincidenţă, deşi distanţa dintre ei ca personalităţi e ca de la cer la pământ. Plecând de la numele ţării unde se desfăşoară acţiunea (Tomainia), şi până la numele şi titlurile personajelor (inclusiv soldaţii „stormtrooper”, aluzie la stormtrooper – soldat din armata nemţească), toate sunt de fapt simboluri preluate din primul război mondial. E un film de văzut, dacă nu pentru altceva, măcar pentru discursul bărbierului-dictator de la finalul filmului, discurs care mi se pare mai actual ca niciodată.

Lucky Number Slevin. Când am văzut-o pe Lucy Liu în trailer, m-am gândit că n-ar fi rău să o văd şi într-o altfel de ipostază decât cea cu care eram obişnuită eu (de la prea mult Ally McBeal mi se trage). Şi ce-am văzut, mi-a plăcut. L-am revăzut pe Bruce Willis, un obişnuit al filmelor cu suspans şi un strop de umor deopotrivă. Iar bonus, Morgan Freeman în rolul lui The Boss. Nu dau detalii legate de acţiune, că îi stric farmecul. Tot ce pot să spun e că la final am avut o senzaţie de deja-vu. Dau vina pe The Usual Suspects.

La capitolul beletristică, dacă tot plec de fiecare dată de la SdC cu un vraf de cărţi la subsioară, aş face bine să le şi citesc. Mai prin momentele de respiro de la lucru, mai într-o zi liberă, mai înainte de culcare câteva pagini, până la urmă le dau de cap la toate.

Insula iubirilor nesfârşite, de Daina Chaviano. După cum spunea şi Anda, este o carte magică. Un mănunchi de poveşti care se îmbină armonios între ele, presărate cu zeităţi cu buzele unse de miere, iubiri pătimaşe, case fantomatice şi spiriduşi poznaşi care se arată doar celor alese. Şi, mai presus de toate, un fundal sonor dominat de ritmuri cubaneze. Mi-a plăcut foarte mult, poate nu neapărat datorită muzicalităţii (deşi este aşa de pregnantă, încât o auzi parcă atunci când citeşti), cât biletului pentru o veritabilă călătorie în timp.

Furtuna, de Juan Manuel de Prada. Pe copertă tronează cu litere mari „roman distins cu premiul planeta”. Nu ştiu cu ce ocazie se acordă distincţia, nu am fost curioasă să aflu, dar nu m-a impresionat prea tare. Şi totuşi, am rezistat eroic până la final, într-o Veneţie deloc romantică, plină de băltoace şi jeg. Poate e prost tradusă, poate m-a enervat prea mult pleiada de termeni plastici (de lemn?), acţiunea mult prea încâlcită şi descrierile vulgare, cert este că doar spiritul detectivistic al personajului principal m-a convins să nu abandonez cartea după primele 20 de pagini. O recomand doar amatorilor genului poliţist, cu condiţia să aibă la îndemână un dicţionar de termeni din pictură.

4 gânduri despre „Pauză de publicitate cinefilo-literară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s