Acasă » Ministry of truth » De unde eşti?

De unde eşti?

Eu sunt o corcitură. Născută şi crescută în Timişoara, din părinţi olteni. Până în liceu inclusiv, îmi petreceam vacanţele de vară în Oltenia, de unde mă întorceam cu un neaoş accent oltenesc, de ziceai că-s de-a lor. Accentul se dizolva în maxim o lună, dar vara următoare o luam de la capăt.

De asemenea, de fiecare dată când merg la sat, vecinii mă întâmpină invariabil cu întrebarea „ai venit acasă?”. Zâmbesc respectuos, îi salut şi trec mai departe. În acelaşi timp însă, mă mănâncă limba să le spun că de acasă vin. Pentru mine, oriunde m-aş duce şi oricât ar urma să stau acolo, acasă va fi tot timpul Timişoara.

De ce? Pentru că aici am făcut cunoştinţă cu viaţa, aici am respirat prima oară, aici mi-am petrecut cei şapte ani de-acasă, aici mi s-au modelat coloana şi vertebrele.

Am prieteni care s-au stabilit în Timişoara de mai bine de 10 ani. Oameni din diverse zone ale tării. Nu ţin minte să îi fi auzit că sunt timişoreni. Sunt olteni, ardeleni, moldoveni, cum i-a crescut mama lor. Timişoara i-a adoptat pe toţi, dar asta nu înseamnă că i-a transformat automat în timişoreni. De cealaltă parte, nu înseamnă nici că ar fi mai prejos, că ar fi mai prost văzuţi, desconsideraţi sau defavorizaţi.

E la fel cum un copil român ar emigra împreună cu părinţii în Franţa, spre exemplu. Cu siguranţă că va dobândi cetăţenie franceză, dar asta nu înseamnă că va deveni francez. Că va considera la un moment dat că Franţa e pentru el acasă, e cu totul altă poveste.

Nu vreau să spun că a fi timişorean e un privilegiu. Departe de mine gândul acesta. Înlocuiţi Timişoara cu orice alt oraş, rezultatul e acelaşi. În aceeaşi notă, faptul că ai venit la facultate în Bucureşti, nu te face pe loc bucureştean.

Pe scurt? Timişoara te adoptă, iar tu te integrezi în comunitate… dacă vrei. Părerea mea.

Un gând despre „De unde eşti?

  1. Hello Green-eyes…am citi articolul si intr-adevar ai dreptate. O sa adaug si eu un pic de sare si piper : Romania este mica. Tara asta a devenit incredibil de mica. Pentru mine nu mai exista ACASA . Sincer. Dupa 15 ani in Bucuresti, 1 an in Sibiu, vreo 4 in Severin, si 5 in Timisoara nu mai simt nici o apartenenta reala. Poate sunt un pic fadic dar eu cred..si nu numai eu..ca suntem produsul unei ultime generatii „native”
    . Nu mai exista granite etnice. Nu mai exista demult. Aceste granite au ramas numai in mintea noastra . Au disparut din momentul in care se putea trimite primul sms prin reteaua Dialog, in momentul in care MIRC-ul ne gadila hormonii prin cluburile de net, in momentul in care un zbor Bucuresti-Timisoara s-a rezumat la cinspe minute de rontzait chipsuri in avion.

    Un client din Timisoara s-a certat 20 de minute la telefon cu colegul meu de la call-center din Bucuresti pentru simplul motiv ca este „mitic” . Trist. Foarte trist. Cand o sa intelegem ca nu mai exista nimic intre cei 22 de milioane de locuitori ai acestei tari . Suntem toti in acelasi oala. Ne cunoastem traditiile, obiceiurile, limba si incet-incet o sa ne asimilam unii pe altii. Zonele geografice (acelasi zone ce ne-au calit spiritul) si-au pastrat o identitate a lor. Si din aceasta identitate avem numai de invatat.
    Spor la scris!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s