Acasă » Obsesii, angoase » (Alte) poveşti cu Puci

(Alte) poveşti cu Puci

Că Puci are o personalitate puternică, nu mai e un secret pentru nimeni. Că poate genera în acelaşi timp sentimente de „temporary insanity” şi afecţiune puternică, de asemenea. Dar să interpreteze totul pe dos? Probabil şi asta, însă mie mi-a scăpat din vedere…

Acum câteva luni, povesteam cu un mândru proprietar a 6 mâţe. Diverse chestii pisiceşti. Şi cum mă plângeam eu că (odată) frumuseţe de canapea e toată franjuri, graţie ghearelor prea-minunatului, mă anunţă că-mi va împărtăşi secretul lui pentru o mobilă neîntinată.

Eram deja emoţionată, îmi şi imaginam cum nu va mai trebui să mă iau cu două mâini de cap (şi cu alte două să apuc mătura şi făraşul) când aş fi descoperit o nouă şuviţă de canapea, sau un fir de rumeguş proaspăt din tocăria de la uşă… pentru că n-ar mai fi existat!

„Ia-i o jucărie din-aia cu stâlp, şi ai scăpat de probleme”. Mirific, mi-am spus, iar în scurt timp, Puci a devenit (nu foarte) fericitul posesor al unei jucării de genul. Când într-un final s-a şi apropiat de ea, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de picior.

A se remarca faptul că am folosit timpul trecut. Am crezut. Acum nu mai cred. I-a dat târcoale, a dat cu lăbuţa de două ori în minge, a mirosit-o, a ridicat un picior să facă pipi şi cam atât. Acum stâlpul respectiv ţine loc de proptă pentru uşa de la balcon, iar Puci îşi ascute în continuare ghearele în canapea şi tocul de la uşă.

Un alt aspect care mă surprinde la Puci este locul de dormit. DE NU ŞTIU CÂTE ORI AM DAT CU CAPUL DE UŞA DE LA DULAP DIN CAUZĂ CĂ EL SE PRIPĂŞISE ACOLO! Pentru că da, în dulap doarme mai nou. Dulap plasat strategic în faţa uşii dormitorului meu. Cu uşa permanent deschisă, pentru ca Puci să poată ieşi când are chef. Astfel, dacă până mai ieri, Puci mieuna pe la uşi pentru a fi primit în pat, ca tot pisicul, acum miaună pe uşi să îi deschidă cineva uşa de la dulap.

De fetişul lui pentru picioare şi pantofi nu mai zic nimic…

5 gânduri despre „(Alte) poveşti cu Puci

  1. La TheMitsi funcţionează treaba cu sisalul. N-are treabă. Secretul nostru e că i l-am legat de coşul de rufe din baia mare. Ăla e teritoriul ei, în baie fuge când se ascunde de străini. Plus că e aproape de culcuşul ei de iarnă (e mai cald în baie) şi cum se trezeşte, cum bagă ghearele-n sisal.
    Că o mai găsesc scoţând fibre din covorul din camera mare, partea a doua. Dar nu o face pt a-şi întinde ghearele, ca la sisal, ci pt că pe sub covor îşi mai pierde jucăriile. Şi fireşte că se pune pe ros şi scotocit. Motiv pt care i-am interzis accesul în camera aceea. Are destul spaţiu de joacă în celelalte încăperi.

  2. Ce norocoasă eşti! TheMitsi e ascultătoare sau cel puţin pregătită pentru compromisuri. Cu Puci nu merg însă jumătăţile de măsură. Că e canapea, covor, dulap, jucărele, papuci de casă… TOATE îs ale lui. :)))

  3. In trecut, cand sisalul pentru perete zacea random prin casa, Kirb a mea il folosea cu constiinciozitate in fiecare zi. Dupa ce am pus sisalul in locul care-i era destinat (si am mai facut si doua gauri in perete pentru asta) mâţa nici nu l-a mai bagat in seama. In schimb, a inceput sa gheraie canapeaua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s