Acasă » Dear diary » I like to ride my bicycle!

I like to ride my bicycle!

Era o zi frumoasă de început de toamnă (1993), iar Cascadora făcea primii paşi pe bicicletă. La un capăt de traseu stătea soră-sa, la celălalt capăt o prietenă de-a soră-sii. Iar ea stătea cuminte pe bicicleta mică şi verde, cu mâinile încleştate pe ghidon. Aştepta să fie împinsă de una (pentru avânt), şi prinsă de cealaltă (pentru frână).

Nu doar că n-avea idee cum se frânează o bicicletă în timp ce o călăreşti, dar nu avea nici noţiuni clare de direcţie. Motiv pentru care a intrat la un moment dat cu bicicleta ei verde direct în gardul viu. Şi verde. Gardul a supravieţuit, la fel şi Cascadora (cu câteva zgârieturi). Bicicleta nu prea.

Anii au trecut, Cascadora a mai crescut şi ea cu acelaşi număr de ani. Era deja vara anului 1996 când a avut o nouă experienţă traumatizantă cu bicicleta. Culmea ironiei, era tot verde, dar de două ori mai mare, şi în plus era dotată cu cadru (Cascadora neştiind atunci care-i ghidonul şi care-i cadrul, a mărturisit ulterior că n-o să-şi ia în veci bicicletă cu ghidon).

Şi a încălecat Cascadora pe bicicletă sub atenta supraveghere a lu’ văru-su. Care văr n-a putut ţine pasul cu ea, din păcate, întrucât Cascadora a prins viteză şi s-a tot dus. Spunem din păcate deoarece, la capătul uliţei, Cascadora s-a dedat la cascadorii, şi în loc să oprească bicicleta şi să se dea jos de pe ea, a făcut exact invers. Rezultatul a fost pietriş, Cascadora şi bicicletă, toate la orizontală, în această ordine.

A mai trecut un an şi a venit iar vacanţa (de primăvară 1997). Cascadora a învăţat atunci (culmea, tot datorită unei biciclete cu ghidon cadru) cum istoria se repetă. O idee mai brutal, ce-i drept.

Angajată într-o cursă dementă, cu doi adversari suflându-i în ceafă şi atingându-i roata din spate, Cascadora a apelat iar la o cascadorie. În intenţia de a scăpa de urmăritori, a deviat brusc de la traseu, cu gândul de a se strecura printre un pod de piatră şi o bancă. Din păcate, a apreciat cam prost distanţa dintre cele două, astfel că a plonjat de pe bicicletă, aterizând direct pe bancă. În urma impactului, Cascadora s-a ales cu câteva vânătăi şi o durere de cap, iar bicicleta cu roata din faţă îndoită. Singurul rămas intact a fost podul de piatră.

Dar Cascadora nu s-a dat bătută. Dragostea ei pentru bicicletă era prea mare pentru a sta departe de ea prea mult timp. Aşa se face că, după doar câteva luni, a mai trecut printr-o probă sângeroasă (oarecum la propriu, de data asta).

Într-o zi, spre asfinţit, se întorcea acasă cu prietenii de la Olt. Iar cum de la baraj pleacă o şosea dreaptă, generatoare de adrenalină, Cascadora s-a suit pe o semicursieră. Semicursieră care nu se compară cu arhaicul Pegas, ce nu are frâne montate pe ghidon. Dar Cascadora nu ştia asta pe atunci.

De fapt, cam acesta este şi motivul pentru care, în momentul în care a văzut o maşină oprită în faţa ei, la câţiva zeci de metri, a intrat puţin în panică. Nu, distanţa nu era mică, doar că bicicleta prindea viteză în loc să se domolească. Degeaba a dat înapoi de pedale, bicicleta nu se oprea şi pace. Iar cum în situaţii disperate apelezi la soluţii disperate, Cascadora a aplicat metoda lui Fred Flinstone pentru a îmblânzi bicicleta. A evitat elegant coliziunea cu maşina, în schimb şi-a zdrelit picioarele (însă nu la fel de elegant).

De atunci au trecut mulţi ani, dar Cascadora n-a mai făcut nicio cascadorie cu bicicleta. Nici măcar anul trecut, când a participat la Crosul Firmelor şi a câştigat un concediu medical.

Dar timpul nu-i pierdut. Mai ales că şi-a împlinit recent un vis. Şi-a luat o bicicletă mică şi roşie, fără ghidon cadru. O scoate aproape zilnic la plimbare, pentru a se cunoaşte mai bine.

Tot de atunci, doarme mult mai bine noaptea (asta apropo de sugestiile primite anterior), şi ar fi în stare să doarmă cu ea în pat, dacă patul nu ar fi de două persoane, ci de o persoană şi o bicicletă.

Ce n-a apucat însă Cascadora să facă e să-i găsească un nume… are pană de idei. O ajută cineva?

3 gânduri despre „I like to ride my bicycle!

  1. Mi-ai adus aminte de prima mea bicicleta. Era facuta de tata, era rosie ca pentru a nu fi deocheata… Si cu aceasta minunatie am reusit sa ii sparg capul fratelui meu, incercand sa-l invat sa mearga pe bicicleta…
    Ei, cat despre Dora Cascadora, numai „succesuri” in plimbarile ei cu bicicleta [speram ca nu la fel de sangeroase-dureroase ca pana acum].
    Keep on going!

  2. hahahahahaha, cum naiba ai reuşit să îi spargi capul? spune-mi şi mie tactica!
    (iar în ceea ce priveşte aventurile dorei pe bicicletă, doar acum trei zile a scăpat telefonul în timp ce vorbea la el şi s-a lovit la mână, toate astea în timp ce scotea bicicleta din scara blocului; din fericire, nu a curs aşa de mult sânge)

  3. ei, nu imi aduc aminte tactica, eram mica tare…cred ca mai mult a contribuit gravitatia {bat-o vina}. Ei, daca nu a curs prea mult sange de data asta, inseamna ca incepi sa te perfectionezi… data viitoare va fi mai bine :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s