Acasă » Dear diary » Cea mai fericită zi din viaţa mea

Cea mai fericită zi din viaţa mea

Nu a fost, în nici într-un caz, astăzi.

Întâi de toate că nu mi-a venit azi-dimineaţă să mă ridic din pat. La o adică, ce om s-ar trezi fericit în week-end să meargă la lucru? Dar să zicem că peste asta pot trece cu vederea. Nu e nici prima, nici ultima sâmbătă lucrată.

Apoi am făcut refill la cana de suc. Sau, mă rog, am vrut. Mi-a ieşit doar pe jumătate, în sensul că cealaltă jumătate a ajuns pe lângă. Adică pe puzzle, jucării, creioane, şerveţele şi telefon. Puţin a lipsit să includ şi laptopul în listă (a scăpat milimetric_cum ar veni!).

Adaug faptul că am fost deosebit de electrică pe tot parcusul zilei. Electrică şi electrizată până în vârful firelor de păr. Şi dacă prima oară n-am simţit, fiind probabil prea absorbită de scările ce le urcam, a doua oară parc-aş fi băgat două degete în priză, cu singura diferentă că nu era nicio priză, iar contactul a fost între mine şi Miha (bine, tot cu Miha a fost şi prima oară, doar că eu am fost nesimţită n-am simţit).

Într-una din pauze. În acea pauză în care Miha s-a „electrocutat” de mine. Mi-am pătat reverul (alb!) al mânecii de la bluză cu cafea. Cum, nu pot să-mi explic. Cafeaua pur şi simplu a sărit din pahar!

A urmat apoi drumul spre casă. Într-o atmosferă de vis iernatic (doar e iarnă, în sfârşit!), cu fulgii de nea alergând voioşi în jurul meu, domnia mea a făcut buf sub lumina reflectoarelor. Orbită probabil de celebritatea neaşteptată venită din partea unei maşini care se chinuia să intre în garaj, paşii mei siguri şi rapizi au încetat brusc. M-a durut în cot, eră să-mi fac pulbere frumuseţe de chipsuri, dar am trecut cu bine şi peste acest incident. Fundul mă mai doare puţin (ok, şi cotul!), dar sper să treacă repede.

După ce m-am ridicat în două membre (inferioare), mi-am continuat cu grijă drumul spre casă. N-am mai căzut, deşi sincer aş fi preferat în locul a ce-a urmat. Adică ajung cu bine la destinaţie, mă despachetez, mă aşez confortabil la birou. Dar pentru că probabil sunt prea lungă în aceleşi membre inferioare, am ajuns cu ele la triplă. În care triplă erau infipte trei cabluri: laptop, boxe şi lampă. Şi dintr-o dată mă trezesc în beznă. Nexam curent! Nu-i nimic, am apăsat doar pe buton, o rezolv imediat. Şi am rezolvat-o… definitiv! Întrucât, bâjbâind prin intuneric, i-am scos butonul şi i-a sărit o siguranţă.

Mai sunt patru ore până se termină ziua. Sunt curioasă ce alte surprize mă mai aşteaptă!

Un gând despre „Cea mai fericită zi din viaţa mea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s