Acasă » Obsesii, angoase » Cum a conspirat iar Universul împotriva mea

Cum a conspirat iar Universul împotriva mea

Se făcea că m-am trezit acum câteva zile că mi-era dor să beau o cafea în Unirii, miercuri dimineaţă. Adică azi. Dar ca de obicei, socoteala de cu seară nu s-a potrivit cu cea de la ora 9 dimineaţa când am făcut ochi.

În primul rând că m-am trezit cu faţa la cearceaf, după un vis semi-apocaliptic. În al doilea rând, că în acelaşi vis semi-apocaliptic ningea. In real life, nu. Mai rău de atât, ploua! Mocăneşte, cu pauze, dar ploua.

În al treilea rând pentru că bucătăria era cu susul în jos, iar dacă nu o readuceam la normal, nu mă simţeam bine (îmi stătea cafeaua în gât, mă gândesc).

În al patrulea rând, că părul meu era nespălat şi, din nou, nu m-aş fi simţit bine dacă plecam cu el aşa. Iar acum vine partea amuzantă. Vorba vine…

M-am împăcat cu ideea că n-o să-mi beau cafeaua pe la 9 jumate, ci mai spre prânz aşa. Prin urmare, am purces la rezolvarea problemei părului. M-am lăut, mi-am uscat părul, l-am aranjat, deci puteam să plec liniştită.

Pe ultima sută de metri, în timp ce îmi cremuiam pantofii (şi, in extenso, puţin şi pantalonii), m-am gândit să arunc în rucsac (aşa, la mişto) şi o umbrelă. Pentru orice eventualitate! Ştiam exact şi care din umbrele (pentru că da, acum am mai mult de nicio umbrelă). Din păcate însă, gândul meu a rămas doar la stadiul de gând.

Mi-am dat seama de asta în faţa blocului, după ce în prealabil m-am întors din drum să verific uşa (din câte se pare, deşi nu sunt neapărat superstiţioasă, a fost un semn rău). Nu-i nimic, m-am încurajat singură, trei stropi de ploaie (şi ăia răsfiraţi) nu mă fac pe mine. Pentru că nothing stands between the Nazgul and his prey Dora and her coffee! Aşa că mi-am văzut de drum. Cât am mai apucat să văd…

Pentru că pe la Centrul Bancar, ploaia aia mocănească şi inofensivă s-a transformat într-una torenţială. Mai era şi plăcut afară, de ziceai că-i primăvară…  nici vorbă de început de iarnă, cu atât mai mult de zăpada la care tânjesc de vreo trei săptămâni (bine măcar că în visele mele ninge frumos).

Ca şi când n-ar fi fost de ajuns că pe măsură ce băgam viteză parcă se înteţea şi ploaia, mi s-a desfăcut un şiret (acelaşi şiret şiret!). Iar cel mai apropiat adăpost era de fapt destul de departe. Aşa că m-am convins singură de inutilitatea spălării părului din această frumoasă dimineaţă de primăvară iarnă (pardon!). Că de uscat nu mai putea fi vorba.

Concluzia la care am ajuns e următoarea: data viitoare când mi se năzare să-mi beau cafeaua de dimineaţă în Unirii, las vasele stivă în chiuvetă şi mă rezum la un duş rapid. Dacă o să mă lase conştiinţa. Dacă nu, aştept cuminte vara.

PS: cârcotaşii mi-ar sugera să consult un buletin meteo înainte; iar eu le voi răspunde că acolo găsesc vremea probabilă, nu vremea sigură…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s