Acasă » Obsesii, angoase » Where’s your commander, hero?

Where’s your commander, hero?

S-a întâmplat că în acea zi din 2002, soră-mea să dea dovadă de o infinită bunătate. Nu mai ţin minte dacă a fost din propria-i iniţiativă, sau mai mult de gura mamei, dar m-a luat cu ea în complex, în vizită la colegii ei de facultate. Nu puteam scăpa din mână o asemenea şansă, astfel că m-am dus fără să stau pe gânduri.

Drumul a fost probabil ca multe altele în compania ei…

– De aici (Centrul Bancar, n.m.) şi până în Mărăşti, taci!
– De aici (Mărăşti) până la Bega, taci!
– De aici (Bega) până la Parcul Rozelor, taci!

Noroc că de la Parcul Rozelor nu mai erau decât vreo 5 minute, dar chiar şi aşa, nu rata ocazia să îmi aducă aminte…

– De aici (Parcul Rozelor, evident!) până ajungem acolo, taci!

Şi tăceam, că n-aveam încotro. Altfel, de n-ar fi fost soră-mea cu prezenţa fizică lângă mine, ar fi zis lumea că vorbesc singură. M-am conformat şi pentru că, fiind în printre primele dăţi, speram să primesc un aviz favorabil şi pentru următoarele dăţi.

Ajunsă la destinaţie, am căscat nişte ochi mari cât cepele (cine-o fi făcut primul comparaţia asta, apropo?) când am dat cu ei (ochii, adică) de scopul vizitei. La vreo 3 calculatoare rula aceeaşi chestie, cu unul sau mai mulţi omuleţi (călare sau pe vapor), care se perindau în sus şi-n jos pe o hartă, se mai băteau între ei (m-am întrebat atunci dacă nu cumva îşi ţin armata în buzunar, că nu părea să-i urmeze nimeni afară de umbra proprie), iar când aveau cu ce, făceau pe edilii constructori în cetăţuile lor.

Am plecat de acolo dezamăgită. Nu mă băgase mai nimeni în seamă, nici măcar soră-mea, toţi fiind ocupaţi cu jocul ăla căruia nici nu-i vedeam rostul. În definitiv, ce om normal vine în complex să joace Heroes III (ăsta a fost singurul lucru pe care l-am reţinut atunci)?

M-am luat cu mâinile de păr când am văzut-o, în altă zi din 2002, pe soră-mea venind acasă cu un CD. Dar nu orice CD, ci acel CD. CD-ul pe care scria cu majuscule, cu markerul, HEROES III. Nu doar că urmau să se rărească ocaziile în care aş fi putut fi văzută în public cu soră-mea, dar urma să mi se restricţioneze şi mai mult accesul la calculator(ul personal al soră-mii).

Şi uite aşa, tătă ziulica stăteam în spatele ei şi căscam ochii (ăsta e şi motivul pentru care de atunci sunt o căscată şi jumătate) la cum contruia şi mişuna cu omuleţii ăia. Până într-o zi când am pus piciorul în pragul de la cameră şi i-am zis:

– Dă-te la o parte, vreau şi eu să mă joc!

Aşa a început totul.

În restul zilelor din 2002 şi prima jumătate a zilelor din 2003, mâna mea călăuzea rece cu mouse-ul eroii şi armatele, în căutea artefactelor şi a măreţului Grail. Atunci m-am îndrăgostit de Christian şi de Ingam, Expert Artillery era unul din skillurile mele preferate, iar dacă în armată nu aveam şi Archangels, aveam impresia că urmează să iau fără doar şi poate, o bătaie din care doar cu Retreat mai scap. Surrender nu era pe atunci de nasul meu.

Alergam după Angelic Alliance, mă specializam şi în Offense şi Armory, iar dacă eram Lucky şi ştiam şi Expert Wisdom + Expert Earth Magic, ajungeam repede acasă dacă învăţam în timp util şi Town Portal.

Detestam (şi detest în continuare) orice creatură ce venea din lumea lui Necromancer, iar dacă primeam din start un Stronghold sau un Conflux, preferam să abandonez jocul. Toleram Rampart şi Tower în egală măsură în care nu-mi plăceau Inferno, Dungeon şi Fortress.

Cu timpul, am preferat magia în defavoarea armelor. Graţie lui Solmyr, care mi-a arătat ce repede curăţ câmpul de bătălie cu un Chain Lightning bine plasat. Atâta timp cât aveam Power, Knowledge, eram expertă în toate magiile şi aveam şi un Spellbook plin ochi, nu mi-era frică de nimeni şi nimic… mai puţin de un  Orb of Inhibition.

Şi aşa, încovoiată sub greutatea artefactelor, doxă de magie şi spelluri, cutreieram mările şi ţările, tărâmurile subterane, în căutare de noi proprietăţi imobiliare sau alte artefacte.

S-a întâmplat însă ca într-o zi să dau peste un scenariu denumit WAAAAAAAAAAAGH!!!.  WTF? mi-am zis atunci mirată şi am dat click cu încredere pe Begin. Nu spun că la fiecare centrimetru de hartă descoperit scoteam câte un WOW cât mine de mare. În primul rând pentru că în subteran ploua (?!?!?!). Apoi, primeam artefacte pe care nu le mai văzusem şi de care nu auzisem în viaţa mea. Iar creaturile alea… de unde naiba or fi apărut?

Aşa am descoperit WOG şi puterea WOGificării unei hărţi. Dintr-o dată, Astral Venice (my all time favorite scenario) devenise mai terminabil ca niciodată. Şi nu că aş fi ieşit eu din joc, ci pentru că aveam într-adevăr şansa să îi căpăcesc pe Council-ii ăia nemernici cu legions de Titani şi Archangels (deveniţi între timp Lords of Thunder respectiv Supreme Archangels), pe Papă (likewise) şi pe membrii clanului  Genoese (idem).  Restul jucătorilor (cu mine-n frunte, în ciuda lui Gelu deghizat în Anna Foscari, cu trupa lui de Sharpshooters) sunt fix apă de ploaie şi n-au mai nimic din ce au restul.

Iar una din cele mai fantastice şi fabuloase chestii pe care mi le-a oferit WOG este commanderul. Visul meu de a avea Death Stare, Fear şi Shot într-o singură unitate a devenit realitate. La cât damage poate face un singur commander, aş fi fost în stare să-mi abandonez restul de trupe. Din păcate, un singur commander pe erou e permis, dar e bine şi aşa.

Evident, odată cu descoperirea WOG, n-a fost zi sau scenariu pe care să nu-l joc conform noilor reguli. Monştrii de level 8, Cristal Dragons primiţi din noul Conflux (la alegere cu Rust Dragons, că nici nu ştii pe care îi doreşti mai mult), artefacte care îmi aduc pe cap o dată pe săptămână apărătorii lor antici, artefacte care îmi aduc +1 la Knowledge, spelluri noi sau Mighty Gorgons,  Mithril la discreţie.

Ce poate fi mai frumos decât să mă plimb cu Ivor din Rampart (că Gelu e cam scump la vedere), cu Expert Archery, Wisdom, Earth Magic (Slow e vital când ai arcaşi în armată), Water şi Air Magic (pentru Bless şi Precision), echipat cu Bow of the Sharpshooters, Angel Wings (n-aş zbura şi eu ca tot omul peste păduri?), Pendant of Courage (maxim la Morale şi Luck, în concluzie slabe şanse să îngheţ de frică şi foarte mari şanse la încă un atac, cu extra damage de preferat)? Să nu-mi fie frică să am armata compusă doar din Battle Dwarfs şi Grand Elfs (level 2 şi 3), chiar dacă lupt contra Ancient Behemonts, Azure Dragons sau Chaos Hydras (toate de level 8)? Iar Commanderul, de profesie Hierophant, să facă damage cât îl ţine health-ul?

Azi-dimineaţă am reluat Astral Venice de la zero, fără nicio atingere de WOG. Nu tu commander, nu tu Grail by default, nici urmă de Warlord’s Banner, niciun monstru de level 8… NIMIC! În două luni n-am ajuns decât pe insula vecină. În vreme ce în WOG Astral Venice, aveam deja vreo 500 de sharpshooters, colindasem un sfert de hartă (XL), „ratasem” la mustaţă o altercaţie între Anna Foscari şi Council IX…

Da, pare mult mai simplu să ai un Grail în casă, creaturile de level 7 să facă upgrade automat la level 8, să stăpâneşti 2 skilluri în plus, să îţi crească armata cu 4% pe zi, să mergi de două ori mai mult, să ai artefacte şi pentru mult iubitul tău commander, trupele tale să aibă şansa să blocheze un atac aproape pe de-a-ntregul şi aşa mai departe. Dar ce ai tu, au şi ceilalţi. Iar la Astral Venice, deşi am sharpshooteri indiferent de situaţie, nu ştiu dacă mă încălzeşte prea mult faptul că urmează să mă bat cu o legiune de Lords of Titans (health 600+) în loc de o legiune de Titans (health 300). Ba dimpotrivă!

Aşa că da, când joc Heroes III, întrebarea din titlu nu vreau să aibă niciun fel de sens!

8 gânduri despre „Where’s your commander, hero?

  1. :)).

    Din cand in cand mai dau un click pe statusul tau si ajung la wordpress… bestEST article so far.
    Cauta Hamachi pe net, si cand/daca ai chef putem juca un Heroes III, dar standard, fara wog.
    Valabil si pt sora-ta care iti tot tinterzicea sa vorbesti :D. Chiar, ati jucat pana acum impreuna?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s