Acasă » Ministry of truth » Hai să ne jucăm cu puţulica în nisip!

Hai să ne jucăm cu puţulica în nisip!

În primul rând că mă doare spatele de parcă aş fi cărat saci de ciment toată ziua. Doamne fereşte-mă, că nu-s în stare nici măcar să îl urnesc din loc. Dar e aşa de enervant, încât nici scaunul meu de director adjunct nu mă mai suportă (ăla directorial e la soră-mea, normal).

În al doilea rând, ţin să spun că mă intrigă unii oameni. Bine, mai mulţi, dar unii în mod deosebit. Mai ales ăia la care le-aş urla în ureche „seria de buletin, băăăă, nu cnp-ul!”.

Dar sunt drăguţi oamenii ăştia, sub nicio formă nu i-aş maltrata în ultimul hal dacă am nimeri singuri în aceeaşi încăpere.  Sunt drăguţi, pentru că ştiu ce vor de la viaţă. Pe mine m-au convins… cam 1%.

Am constatat că au trăsături comune, logic (how stupid of me to think otherwise)!

Îi recunosc în primul rând (ha, repetiţia e mama enervării, nu v-am spus eu?) după tonul vocii (bine, uneori mai dau chix, dar asta nu se pune). Sunt siguri pe ei. Siguri ca o mămăligă bleagă. Din ceaun ai impresia că e bine închegată, dar când o răstorni pe masă are consistenţa unei băleguţe (balegă sună prea brutal, nu?). Pui degetul pe ea, că te mănâncă în dos să te convingi singur de asta, şi te arzi.

Mai au şi o respiraţie distinctă. Seamănă cu dihorul, doar că nu sunt la fel de drăguţi. În plus, ai putea să o simţi prin receptor. Cred că şi Puci ar leşina, oricât de obişnuit ar fi cu a lui. Respiraţia, adică.

Punctez aici (.) şi o logică ce mă învârte în scaun. Ameţesc după primele 5 cuvinte. Cum altfel să explic faptul că îmi iau capul în mâini şi închid ochii? Iar uneori, e mai rău ca un carusel (adică îmi vine să borăsc vomit – să fim delicaţi totuşi).

Uneori, mă iau cu aşa nişte cuvinte complicate că mă ud pierd toată. De bine de rău totuşi, discuţia noastră decurge lin şi fluent ca un pârâu de munte primăvara (de la ei am învăţat să fiu poetică), cu mici âââ-uri pe ici pe colo, şi presărată cu ameninţări, că altfel n-ar avea savoare.

Dar cel mai mult şi mai mult, îmi place că ei sunt mai proşti (fără atacuri la persoană, da?) naivi ca o turmă de viţeluşi. Şi au impresia că şi eu. Şi de-asta eu mă prefaccă (al dracu’ spaţiu, că nu mi-a mers tasta        , gata, am rezolvat-o) îi cred când îmi spun că le-a mâncat căţelul tema.

Şi-am încălecat pe şa, şi n-am zis mare brânză până la urmă.

Anyway, răspunsul la propoziţia din titlu e „hai nu!”.

 

PS: This post is super-awesome!

Un gând despre „Hai să ne jucăm cu puţulica în nisip!

  1. Pingback: Tweets that mention Hai să ne jucăm cu puţulica în nisip! « Random Ramblings -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s