Acasă » State of mind » Cui îi este frică de o migrenă?

Cui îi este frică de o migrenă?

Te trezeşti de dimineaţă, arunci un ochi adormit pe geam şi vezi că soarele îţi zâmbeşte de dincolo de pomii aproape dezbrăcaţi de frunzele ruginii. Îi zâmbeşti înapoi şi te pregăteşti de o nouă zi.

Trece o oră, trec două, îţi vezi de treabă, dar simţi că ceva nu e în ordine. Încerci să îţi muţi gândul în altă parte, dar sentimentul acela se acutizează cu fiecare minut.

Pulsul accelerează, ameninţând să spargă tâmpla. Te opreşti spre a te asigura că n-o să se întâmple asta, apoi îţi continui treaba. Sau cel puţin încerci.

Nu peste mult timp însă, îţi dai seama că nu mai ai nicio speranţă. Pulsul îşi continuă bătăile agresive, iar dintr-o parte în alta a tâmplelor simţi cum un şurub este înfiletat. Înaintează greu, ca şi când oasele ar opune rezistenţă, deşi vârful său este foarte ascuţit.

Ţi-e teamă să te uiţi în oglindă, dar ai certitudinea că dacă îţi cuprinzi capul în mâini, degetele se vor lovi de extremităţile acelui şurub.

Apoi urmează un moment de uşurare. Odată ce forarea a luat sfârşit, durerea parcă se mai estompează. Zâmbeşti timid în sinea ta, crezând că ce-a fost mai greu – sau mai dureros? – a trecut.

Şi tocmai când te pregăteşti să îţi reiei activitatea, când te-ai convins că poţi continua alături de acel şurub înfiletat dintr-o parte în alta a craniului… tocmai atunci o menghină vine să-ţi încoroneze capul.

De o parte şi de alta a şurubului, începe să apese. Acum mai cu blândeţe, acum mai în forţă, dar cu intenţia clară de a teşi capetele şurubului. Şi pe măsură ce menghina apasă, punând presiune pe şurub şi pe tâmple, tu cedezi.

Oasele se fisurează, trosnind cu zgomot. Un sunet ascuţit îţi traversează craniul, de la un capăt la celălalt, prin spaţiul despicat de şurub. Ca într-un circuit închis, ca într-un asediu în care eşti prins la mijloc, sunetul îţi înconjoară capul, asurzindu-ţi urechile.

Într-o încercare naivă de a evada, îţi acoperi urechile cu palmele. Durerea s-a disipat în întreg corpul, aruncându-l în convulsii. Lacrimile îţi acoperă obrajii, dar ele nu fac altceva decât să intensifice durerea. Iar de data asta ştii sigur că tâmplele urmează să explodeze. Simţi că se va întâmpla asta dintr-o secundă în alta.

Îţi înconvoi spatele, iar genunchii îi strângi la piept. Cu capul plecat, aştepţi sentinţa finală. Pentru moment, eşti la adăpost de orice pericol, ca în clipa dinainte să iei prima gură de aer în lumea reală. Ţi-e bine. Parcă n-ai cunoscut niciodată durerea.

Dar momentul acela nu durează nici măcar o secundă. Te trezeşti iar încătuşat, prins fără scăpare într-o menghină nervoasă, ce îţi striveşte ţeasta.

Şi te întrebi, fără să aştepţi vreun răspuns, oare cât o să dureze?

6 gânduri despre „Cui îi este frică de o migrenă?

  1. Nu mă loveşte prea des. Destul de rar. Doar că migrena de genul cum ai descris-o tu cel mai des la mine e din cauză că-mi sunt obosiţi ochii. Şi-atunci să te ţii… Poate că exagerez, dar, dacă am de lucru şi e urgent şi trebe să fiu fresh, numa’ cu 2 nurofene. :|

  2. Mno bun…cateva zile e ok…dar sa nu te puna pacatele sa incerci vreodata dureri de cap timp de aproape 2 luni…alea nu mai trec cu 2 nurofene…oricum, in ultima perioada tot mai multa lume se plange de dureri de cap din cauza aerului conditionat sau din cauza statului in curent…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s