Acasă » Obsesii, angoase » Cum am devenit Ironwoman

Cum am devenit Ironwoman

Am descoperit fierul de călcat înainte să învăţ despre el la şcoală (cred). Ulterior am aflat că în vremuri imemorabile, oamenii (cu precădere bărbaţii) uzau de el în fel şi chip, în baza unor skilluri transmise din tată-n fiu. Acea perioadă este cunoscută mai mult sub denumirea „epoca fierului”, iar ce făceam eu nu se compară cu ce făceau ei. Dar să revenim…

Primul meu contact cu fierul s-a produs prin clasa a V-a, când mama venise într-o zi acasă cu unul nou-nouţ. Eu l-am privit (şi tratat) ca pe o jucărie, în principat datorită caroseriei în nuanţe de alb şi roz.

În ciuda aspectului drăgălaş, fierul cântărea pe puţin 500g, iar odată încins, făcea o bubă de zbieram 3 zile. De durere, normal. E lesne de înţeles, aşadar, de ce mama nu mă lăsa să mă joc cu fierul decât sub stricta ei supraveghere.

M-am specializat repede în netezit batiste şi şosete, astfel încât am cerut promovarea cel puţin la tricouri; să nu mai spun de cămăşi sau alte articole complexe şi pretenţioase. Cererea mi-a fost brutal respinsă de către mama, dintr-un motiv cel puţin pueril (din punctul meu de vedere, biensur) – „lasă, că o să te saturi de călcat când o să fii mare”.

Aşa că am aşteptat să cresc mare.

Trecem peste etapa în care aveam masă specială (acum n-o mai am, dar improvizez), dar nu aveam fier, pentru că n-am ce povesti.

Nu menţionez nici perioada premergătoare maturizării, când – scăpată de sub CTRL-ul mamei – am ars vreo două cămăşi. Am ce povesti, dar nu dă bine la imagine.

După cum n-aş vrea să menţionez nici timpul prezent – un timp al cizelării skillului. Iar asta nu pentru că fac experimente pe hainele mele, ci pentru că cineva (nu dăm link) îmi forţează uneori mâna (într-un mod înduioşător, ce-i drept, gen puppy eyes), grăbind perfecţionarea. Ori pentru chestia asta îţi trebuie timp, din câte ştiu eu. Şi haine. Preferabil de care nu mai ai nevoie.

În orice caz, la mine acasă eu sunt Ironwoman – femeia cu mâna pe fierul de călcat.

Concluzie (?): emanciparea a început atunci când femeia a pus prima oară mâna pe fier.

© photo

5 gânduri despre „Cum am devenit Ironwoman

  1. Emanciparea femeii a inceput atunci cand barbatii ,evident, (genialii de noi) au descoperit metoda cea mai simpla de a subjuga femeia creandu-i impresia ca este libera si puternica si ca poate fi egala cu noi. De fapt nu a fost , nu este si nu o sa fie hihihi fun fun.
    Cat despre ironwoman….toate camesili meli esti necalcate……daca iti trebuie practica te ajut cu cea mai mare placere :P (ma uimesc cateodata ce baiat de treaba sunt)

  2. Nu ai nevoie decat de o suprafata potrivita pt calcat si cheful aferent…. Nu-i asa greu calcatul asta (cel putin camasile mele merg relativ repede – 5 minute/camasa , 2 ori pe an).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s