Acasă » Obsesii, angoase » Îmi doresc să fiu pisică

Îmi doresc să fiu pisică

În ultima perioadă m-am auzit din ce în ce mai des spunând cu voce tare că mi-aş dori să fiu pisică. Bine, nu orice fel de pisică şi nu orice pisică. M-aş mulţumi să fiu Puci pentru o perioadă.

Dimineaţa. Nu contează că e 7, 8 sau 9. Fie că m-a trezit alarma telefonului sau ceasul biologic, fie că m-am trezit pentru a merge la lucru sau pentru a mă bucura de o zi liberă, am momente în care aş mai vegeta câteva minute în pat. Uneori pot, alteori nu. Puci poate întotdeauna.

Ca orice om, pentru a trăi am nevoie şi de mâncare. Am avut o perioadă în care găteam zilnic. Acum am mai rărit-o, graţie soră-mii, dar sandvişurile pentru job-job mi le fac singură. Dacă am cu ce, bineînţeles. Că dacă nu am, trebuie să ies în lume şi să socializez cu tanti de la magazin. Puci nu trebuie să facă nimic pentru a avea tot timpul mâncare la discreţie. Eventual să miaune. [bine, asta pot şi eu (să miaun adică), dar tot nu-mi dă nimeni să mănânc]

Apoi, oi fi eu the perfect housewife şi mi-o place mie tare mult să fac curat şi să spăl vasele, dar uneori nu-mi vine să mişc un deget. Partea nasoală e că dacă nu fac nici una, nici alta, vasele nu se spală singure, iar covoarele nu se aspiră şi nu se perie singure. Şi nici hainele nu se împachetează singure şi nici nu se duc ordonat înapoi în dulap. Puci, în primul rând, n-are nevoie de haine. În al doilea rând, el n-are nevoie de o armată de tacâmuri şi farfurii. Iar în al treilea rând, îşi permite să facă dezordine oricând şi oricum, întrucât există tot timpul cineva care să strângă după el.

Căldura asta mă omoară încet şi îmi dă dureri de cap. Nu-mi vine să ies din casă, din cauză că m-aş prăji mai rău ca un pui. Prin urmare, stau în intimitatea şi în pseudo-răcoarea şi umbra camerei mele. Nu chiar cum m-a făcut mama, dar pe aproape. Şi tot degeaba, că apele continuă să curgă învolburate (cu exagerarea de rigoare) pe mine. Parcă nici să mă concentrez la ceva nu pot. Iar de dormit nici nu se pune problema, deoarece mă trezesc după juma’ de oră ameţită de cap (unii mi-ar şopti în cască-că aşa sunt tot timpul, noroc-că nu sunt lângă mine acum) şi într-o baltă de sudoare. Puci n-are nicio treabă, doarme cât încape.

De cealaltă parte, iarna eu trebuie să mă învălui în 5 straturi de haine să nu-mi fie frig. Puci nici măcar nu trebuie să părăsească incinta, iar uneori nici nu trebuie să părăsească-caloriferul dătător de căldură.

Eu: Păi e corect aşa?
Puci: Da.
Eu: O_o

5 gânduri despre „Îmi doresc să fiu pisică

  1. Pingback: Tweets that mention Îmi doresc să fiu pisică | Smeagol's Ramblings -- Topsy.com

  2. Pisicuta pis pis pis
    te-am visat
    azi noapte’n vis….

    Ceva ce Puci nu o sa poata sa faca niciodata: sa-si aleaga numele de Smeagol Jr…. deci, Smeagol Jr – Puci 1-0

  3. Cand o sa te reincarnezi tu intr-o pisica….eu o sa fiu un purice. Nenorocire ce o sa fac cu tine atunci so get ready to rumble.

  4. @Gabitză: eu te cred!! :D
    @Darael: da… o fi şi ăsta un avantaj; dar el nu se supără când îi spun Puci. :))
    @Orcu: bhahahahahahahahahahahahah, what else?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s