Acasă » Dear diary » Dear Diary XLVI

Dear Diary XLVI

Pe principiul „dacă nici eu nu mă înţeleg, atunci cine?”

Mi se pare că-l prind pe Doamne-Doamne de picior de fiecare dată când cineva acceptă să-mi dea tura de la 7. Ora 16 devine brusc ora tuturor posibilităţilor, chiar dacă ulterior nu fac ce mă taie pe mine capul. E vorba doar de pragul ăla psihologic. Culmea, dacă ar fi să fac ce vreau eu, la 16 şi 15 minute aş fi deja în pat. La şi 20 deja visez frumos. Pentru că socoteala mea de cu seara nu se potriveşte cu cea de a doua zi, cu atât mai mult cu socoteala de la 5 dimineaţa, când numai chef să mă ridic din pat nu am.

Pe principiul „rămân singură acasă, deci îmi fac de cap

Pe unii îi cuprinde frenezia când rămân singuri acasă. Evident, nu sunt eu mai cu moţ şi nici nu fac excepţie de la regulă. De câţiva ani încoace, mă bucur de o aşa-zisă libertate deplină: nu am oră de ajuns acasă, pot să ies în oraş când vreau, pot să dorm cât vreau şi aşa mai departe. Cu toate astea, nu am abuzat niciodată de ea (libertatea). Iar când rămân singură acasă, îmi fac de cap între cei patru pereţi. Spre exemplu, dacă 4 zile sunt singură acasă şi 4 zile sunt liberă, 4 zile nu ies din casă. Cu şanse mari ca în aceste 4 zile să nu văd şi să nu vorbesc cu nimeni.

Pe principiul „nu-ţi fă planuri ca ţiganul”

(asta voi trata pe larg într-un episod viitor) Foarte rar mi s-a întâmplat ca atunci când mi-am dorit nespus de mult ceva, să îmi şi iasă 100% aşa cum am vrut. Paradoxal, parametrii mei de productivitate  abia dacă atingeau cota din zilele normale. În schimb, exact atunci când n-aveam chef de absolut nimic (şi cu atât mai mult de lucru), mă minunam singură de câte am fost în stare să fac.

Pe principiul „şi mâine e o zi”

Mâine de obicei cuceresc lumea. Întotdeauna! Mai puţin atunci când sunt tristă. Chiar şi atunci când sunt un pachet de nervi pot gândi pozitiv pentru viitorul apropiat, cu atât mai mult când sunt fericită. Nu acelaşi lucru se întâmplă când am flota înecată. Oricât aş încerca, oricât m-aş chinui, tot un final de Puiul lui Brătescu-Voineşti scot din mine. -5 puncte la moral şi o să îngheţ de panică.

Ce om, ce caracter!

5 gânduri despre „Dear Diary XLVI

  1. Mhhmmmm bubulina mica……daca mai scrii din astea cred ca o sa iau si eu pe urmele Madalinei Manole….wtf, asa tare nu m-am mai deprimat de mult timp citind ceva :( offf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s