Acasă » Fiction » Mi s-a tăiat filmul

Mi s-a tăiat filmul

Andrei stătea pe marginea patului, cu un picior atârnând la o palmă deasupra podelei. Nu era una dintre cele mai confortabile poziţii din lume, dar el se simţea bine. Jumătate de faţă îi era ascunsă în pernă, însă întreaga sa atenţie se îndrepta spre o foaie albă pe care se codea să o scrijelească. De fiecare dată când mâna dreaptă se avânta horătâtă spre ea, pixul se oprea milimetric de hârtie.

Se ridică în capul oaselor şi se lungi după scrumiera de pe birou. Îşi aprinse o ţigară şi medită preţ de o clipă la vara care stătea să treacă, şi pe care el a petrecut-o în urbea prăfuită şi încinsă de soare. Fără concediu, fără exces de zile libere, fără prea multă tragere de inimă.

Câine stătea şi el tolănit pe pat, ocupând un spaţiu mult mai generos decât stăpânul lui. Cu ochii închişi, dădea din coadă când şi când, când simţea că Andrei nu are stare. La un moment dat, deschise unul dintre ei şi ridică din sprânceană.

Bă, du-te mai bine şi bea o bere undeva la terasă. Cu ocazia asta poate mă scoţi şi pe mine din casă, că n-am mai alergat după maidaneze de azi-dimineaţă!

– Ai oleacă de răbdare, răspunde Andrei, după un schimb scurt şi explicit de priviri.

Supărat că până şi patrupedul îl ia la mişto, îşi descărcă nervii pe foaia de hârtie, notând în grabă câteva idei. Sări apoi din pat, trase un tricou pe el şi-i făcu semn lui Câine să-l urmeze.

Fericirea lui Câine fu însă de scurtă durată, pentru că Andrei, de lene sau din alte motive necunoscute lui, se opri la prima terasă care îi ieşi în cale. Turma de beţivi din cartier ce îşi făcea veacul pe acolo nu-l mulţumi de fel. Pe lângă asta, pe o rază de 5 metri vedea doar bitum, şi niciun strop de iarbă. Asta ca să nu mai spună de copaci sau tufe, în jurul cărora să poată alerga.

Andrei se uita la halba de bere şi parcă nu îndrăznea să se atingă de ea. Mai mult, Câine avu impresia că priveşte prin sticlă, deşi nu prea avea la ce.

Ce gusturi ciudate are şi omul ăsta! Mese de plastic verde, scaune la fel, parcă sunt în grădina lu’ bunică-sa de la sat. Dar măcar acolo am găini! Aici nu-s decât ăştia care se cred cocoşi după câteva păhărele de tărie puturoasă. Urăsc mirosul de trăscău mai ceva ca însemnele adversarilor lăsate pe vreo aripă de maşină sau un colţ de bloc. Cum crede el că poate gândi într-o asemenea atmosferă?

De data aceasta, stăpânul nu-şi mai bătu capul să-i citească gândurile, preocupat în contiuare să fixeze cu ochii numai el ştie ce. Mai trecură astfel 5 minute, până Andrei îşi luă inima în dinţi şi sticla în mână, dând pe gât dintr-un suflu jumătate din conţinut.

Câine îl privi contrariat. 

E praf! Iar o să scrie prostii!

***

La o lună de la acest incident, într-o dimineaţă cam mohorâtă, Câine îşi făcea de lucru prin sufragerie cu o minge dezumflată. Andrei frământa în mâini un manuscris nu foarte stufos. Avea nişte cearcăne cât casa, din cauză că întreaga noapte nu făcuse altceva decât să citească şi să recitească manuscrisul, şi taie şi să rescrie, şi să bea cafea cu nemiluita. Şi mai topise şi un pachet de ţigări.

– Asta e!! strigă Andrei către un prieten imaginar, aducând şi ultimele corecturi textului la care lucrase asiduu în ultimul timp.

Nu se mai sinchisi şi de faptul că hainele stăteau pe el ca pe gard, şi nici că nu le mai schimbase de aproape două zile. Şuieră printre dinţi către Câine, îl făcu rapid plimbarea de dimineaţă, după care îl abandonă în pragul uşii şi o zbughi în oraş. Se întoarse după câteva ore mai mahmur decât plecase, şi cu un rânjet plin de satisfacţie pe chip.

***

Urmă o perioadă în care văzu mai des cum se aşterne praful pe mobilă, decât pe Andrei. Numărul plimbărilor pe zi se reduse la două, cât pentru strictul necesar. Şi asta nu pentru că era vremea nemiloasă că nu-ţi venea să dai afară un câine (cu atât mai mult pe Câine), ci pentru că stăpânul parcă se mutase în altă parte. Cel puţin, asta era concluzia trasă de el după ce îl văzu pe Andrei în câteva rânduri plecând de acasă cu două genţi pline. Habar nu avea ce era în ele, dar păreau grele rău judecând după chipul stăpânului.

***

Câine stătea cocoţat pe biroul din camera lui Andrei, cu labele pe pervaz, şi privea cu jind fulgii de zăpadă care se topeau la contactul cu asfaltul umed şi rece. Strada avea o nuanţă de alb prăfuit, şi doar pe ici pe colo mai avea câte un smoc de zăpadă de un alb imaculat, fie pentru că era inaccesibil pietonilor, fie pentru că era trecut cu vederea de patrupedele care se mai încumetau să mişune prin zonă.

Andrei nu era acasă, iar din câte auzise el, plecase la ceva eveniment, însoţit de o ceată de amici veseli şi optimişti peste măsură. Nu ştia cât durează sau ce se întâmplă pe acolo, dar nu avea o presimţire prea bună. Îşi vedea deja stăpânul trântind uşa de la intrare, bodogânind sau fluierând a pagubă. În funcţie de stupiditatea şi naivitatea faptelor.

Nu şi de această dată. Căci Andrei intră în casă puţin după miezul nopţii, abia simţit. Păşi în vârful degetelor, ca şi când ar fi vrut să îşi menajeze colocatarii. Atâta doar că el locuia singur. Singur cu Câine, adică.

Nici măcar nu aprinse lumina, însă Câine îi desluşi pe chip expresia tâmpă, specifică omului ce tocmai s-a trezit într-un sanatoriu, dar habar nu are unde e şi nici cum a ajuns acolo.

La scurt timp după constatare, se auziră nişte bătăi în uşă. Mai mult din inerţie decât din prea mult elan, stăpânul se ridică în două picioare şi merse în direcţia respectivă. Deschise uşa, iar înăuntru năvăli cel mai bun prieten al său.

– Ce dracu’ ai păţit, mă? Eşti bine?

Andrei nu răspunse.

– Bă, eşti nebun? Toată sala aplauda frenetic, numai tu te-ai făcut palid şi molatic, de parcă tocmai primisei o corecţie în moalele capului.

– Spune naiba ceva!

– Mi s-a tăiat filmul.

2 gânduri despre „Mi s-a tăiat filmul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s