Random Ramblings

=Coctail de obsesii si angoase=

Dear Diary XLIII

pe Martie 9, 2010

De vreo trei săptămâni, mă trezesc odată cu găinile. Şi uneori înaintea lor, având în vedere că la ora 6 e încă noapte. Soră-mea nu înţelege de ce; iar dacă stau mai bine să mă gândesc, cred că nici eu.

We’ve had one, yes! What about second breakfast?

Teoretic, am timp să iau micul dejun în linişte (chiar şi un al doilea mic dejun, dacă ar fi necesar). Să cânt trei hituri de-ale lui Josh Groban sub duş. Să fumez o ţigară, timp în care mă gândesc ce haine arunc (de) pe mine. Să îmi caut cardul de acces, mp3 playerul şi cheile, şi să le arunc în rucsac. Iar uneori chiar să fac nişte exerciţii de înviorare. Teoretic!

Practic, afară de primele două lucruri din listă, toate celelalte rămân la nivel teoretic. Culmea, dar primele două ore ale dimineţii parcă nu au acelaşi număr de minute ca ultimele două ore ale serii, când am impresia că pot face toate lucrurile de mai sus plus încă câteva.

– And yet, to have come so far, still bearing the Ring, the hobbit shows an extraordinary resiliance to its evil!

Ceva mai târziu, simt încă o dată pe propriul ten că „teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Asta pentru că la orele de curs sunt hiper-energică, nu am stare şi îmi atribui numele colegilor de fiecare dată când acestora li se pune vreo întrebare (fie ea tricky sau nu). Cred că aş putea ţine locul unei clase pline de copii năzdrăvani, şi încă magna cum laude. Însă doar atunci şi doar acolo, în sala de curs. Şi bonus, la fumoar.

– Anyway, you need people of great intelligence in this mission… thing… quest! 
– Well, that leaves you out, Pip!

După care urmează  dezastrul. Toată junga amazoniană ce clocoteşte în mine mai bine de patru ore se transformă inexplicabil într-o mâţă  jigărită şi speriată când ajung la partea practică. Mă loveşte amnezia în moalele capului şi uit până şi cele mai elementare noţiuni. Bine, exagerez, dar esenţialul tot rămâne pierdut în abisurile absconse ale minţii mele până plec acasă. După care totul revine la normal.

– Everywhere I lie there’s a dirty great root sticking into my back.
– Just shut your eyes, and imagine you’re back in your own bed, with a soft mattress and a lovely feather pillow.

Şi uite aşa, pe nesimţite, vine seara noaptea, iar eu ajung în punctul de unde am plecat. Adică înapoi în pat, odată cu găinile. Şi uneori înaintea lor!

What a wimp!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: