Acasă » Fiction » Tu urmezi! (III)

Tu urmezi! (III)

Partea întâi
Partea a doua

Andreea avea un sentiment ciudat de nelinişte. Ştia că ceva era pe cale să se întâmple. „Dacă mă întorc în apartament, poate scapă iar. Dacă mă duc după ei, rămâne Diana singură. Ce să fac?”

Dar tocmai când voia să se concentreze asupra deciziei finale, auzi trei focuri de armă venind de undeva din apropiere. Sentimentul de panică se instală pe loc în mintea ei, făcând-o pentru câteva clipe incapabilă de orice mişcare.

Se întoarse brusc şi alergă în direcţia apartamentului. Din câteva sărituri ajunse în dreptul fostei uşi de la intrare şi înaintă apoi cu paşi mari şi deşi spre ultima cameră. Când deschise uşa, avu un şoc – geamul era spart, iar pisicile stăteau speriate într-un colţ. Numai Diana era de negăsit.

Ieşi disperată din cameră, îndreptându-se spre hol, când dădu cu ochii de uşa de la balcon. Era larg deschisă, şi la fel şi ferestrele. Cum de nu se gândise la asta? Începu să se certe singură în gând, dar bruma de raţiune pe care o mai avea îi dicta că mai bine face asta după ce o găseşte pe soră-sa.

Pe scara blocului era deja forfotă. Vecinii se strânseseră în grupuri pe la uşa unuia sau a altuia, vorbind unii peste alţii.

Andreea se pomeni cu inspectorul Panait lângă ea, plus o mână de oameni, probabil medici şi genişti.

– Andreea, eşti teafără?

Dar Andreea nu răspunse. Simţea cum sângele îi fierbe de furie, iar ofiţerul de poliţie citi limpede asta în ochii ei, şi îşi dădu seama că nu explozia o enervase atât de tare pe fată, ci altceva…

– Soră-mea, au luat-o pe soră-mea! izbucni ea într-un final.
– Cine? Când? I-am prins pe cei doi bărbaţi şi pe acea femeie tocmai când dădeau buzna afară din bloc!
– Sunt mai mulţi deci… continuă inspectorul mai mult pentru sine. Vino, oricum nu poţi rămâne aici, cei care au scăpat se pot întoarce în orice clipă, sub masca unor simpli curioşi!

Fata părăsi blocul însoţită de către acesta şi de către un medic ce se chinuia să îi tamponeze din mers rănile. Dar nici nu apucă să facă doi paşi pe alee, că i se tăie brusc firul evenimentelor.

S-a trezit a doua zi într-un pat de spital, cu o perfuzie în braţul drept. Simţea că îi explodează tâmplele şi încercă să verifice locul folosindu-se de mâna rămasă liberă.

Lângă pat, inspectorul Panait îşi trăsese un scaun, în care moţăia cu capul între mâini, cufundat în gânduri. Când auzi mişcare din partea copilei, tresări şi deschise ochii.

– Cum te simţi?
– Ca dracu!
– Avem o pistă!
– Parcă am mai auzit asta o dată…

2 gânduri despre „Tu urmezi! (III)

  1. Pingback: Tu urmezi! (IV) « Smeagol's Ramblings

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s