Acasă » Obsesii, angoase » re: Scrisul de mână

re: Scrisul de mână

Dragă Mircea,

1. Dacă am fi respectat toţi cu stricteţe indicaţiile învăţătoarei în ceea ce priveşte liniuţele şi  bastonaşele, în primul an de şcoală, am fi avut probabil acelaşi stil caligrafic ca al învăţătoarei.

2. Am fost terorizată întreaga clasă a II-a de o materie numită gingaş caligrafie. O ţineam tot trimestrul într-un 9 (şi eventual cu un minus mare în faţă), însă „apogeul” l-am atins într-o zi de primăvară când drăgălaşa mea învăţătoare m-a umilit în faţa clasei, arătând caietul meu de teme plin cu porci şi hieroglife.

3. Aflasem eu pe atunci din surse obscure că dacă scrii frumos înseamnă că şi eşti frumos. Şi cum n-am stat niciodată bine la capitolul self-esteem, mă gândeam că măcar această calitate să mi-o însuşesc, dacă de inteligenţă nu se punea problema.  :))

4. În timp am dezvoltat o adevărată obsesie pentru scrisul frumos, caligrafic. Lucru care a început să prindă sens mai ales în timpul facultăţii, unde era vital să scrii cel puţin lizibil (colegii ştiu de ce).

5. Beauty is in the eye of the beholder. Asta înseamnă, nu-i aşa, că ce mi se pare mie frumos/lizibil,  altuia s-ar putea să nu. Exceptând bineînţeles scrisul doctorilor, asupra cărora toată lumea e de acord că numai scris de mână nu se numeşte. Mai degrabă scris cu picioarele.

6. Pentru mine scrisul de mână are o însemnătate aparte. Şi cred că nu trece zi fără să nu „mâzgălesc” o bucată de hârtie. Iar tăieturile şi corecturile dau mai multă coerenţă ideii pe care o aştern pe foaie, decât dacă aş fi scris-o direct într-un notepad (de exemplu).

7. Pe de altă parte, scrisul de mână capătă o paletă de semnificaţii pentru aceia care se ocupă de grafologie.

8. Făcând puţin abstracţie de evoluţia tehnologiei (sau chiar de ea, per ansamblu), sunt foarte puţini cei care mai scriu astăzi cu stiloul. Şi nu pentru că acesta ar fi un fel de floare de colţ, ci pentru că e infinit mai comod să scrii cu pixul, datorită faptului că alunecă mai uşor pe foaie. Stiloul (de bună calitate, zic) imprimă mâinii un tip de mişcări ce conferă scrisului o anumită frumuseţe şi un farmec aparte.

9. Personal, consider că ai un scris îngrozitor de urât, „defect” (dacă pot să-i spun aşa) îndulcit totuşi de prezenţa stiloului. Iar imaginea „mostrei” tale îmi aduce aminte de manuscrisele unor scriitori celebri (Tolkien included), ale căror caligrafie, deşi lăsa de dorit, oferea textului greutate şi valoare.

10. Per ansamblu, nu contează cum scrii, contează ce scrii. Iar in extenso, orice scriere (de mână) este deosebită pentru autorul ei.

Cu drag,
Dora

Particip la Concursul de Interactiune in Blogosfera organizat de Trilema.

8 gânduri despre „re: Scrisul de mână

  1. Eu am scris urat pana-n clasa a 7. dupa care cumva am inceput sa scriu frumos. Acum, la inceputul carierei de medic, sper sa nu ajung seismograf. Desi e foarte probabil.

  2. Hehe, „forensic girl”? Forensic graphologist, mai exact? :)
    Am citit cu placere articolul tau. Lejer, bine argumentat si foarte clar. Bafta la concurs.

  3. Ar fi trebuit sa ii scrii textul asta de mana si sa pui aici un scan al paginii. Oricum, frumos si ordonat scris, cel putin in idei. :)

  4. Kitty, m-am gândit şi la asta, dar poza ar fi depăşit „cadrul” blogului, şi ar fi fost ceva mai greu de citit. :-)
    Mac-Mac, exact asta am spus şi eu. Mă bucur că suntem de acord în privinţa asta! ;-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s