Acasă » Obsesii, angoase » Caracterizarea personajului

Caracterizarea personajului

Motto: A fost odată ca niciodată o prea şatenă fată, ce nu era singură la părinţi, ci mai avea o soră care-i scotea peri albi. Plus un motan castrat.

Băi, deci soră-mea e un fenomen al naturii. Unul rar, care probabil se naşte o dată la milioane de ani. Şi ea, soră-mea, are o mulţime de calităţi şi defecte. Aşa de multe că uneori nu mai ştiu care ce e.

Datorită ei am învăţat cum e să fii un mic Napoleon, când trebuie să găteşti şi să calci în acelaşi timp (cu cele 4 mâini din dotare), şi cât de bogată şi plină de semnificaţii e dulcea noastră limbă românească.

Bunăoară, am învăţat că deşi dezordonat este antonimul lui ordonat, între cei doi termeni putem aşeza la fel de bine semnul egalităţii. Cum altfel aş putea explica faptul că, deşi azi îi împătur frumos hainele şi le aşez pe toate la locul lor, peste două zile (cel mult) le voi găsi în acelaşi punct din care am plecat? Că doar dezordinea e şi ea un fel de ordine, dar aşa, mai specifică şi mai modelată după nevoile individuale ale mai sus menţionatei. [gen, Eu ştiu cum sunt orânduite lucrurile în dezordinea ce ţie îţi pare de nepătruns…]

De asemenea, mi-a fost adus la cunoştinţă în repetate rânduri că ok înseamnă de fapt mai bine fă tu. Astfel, la fiecare act de comunicare ce se termină în dar nu uiţi, bine? deşi răspunsul e invariabil ok sau bine sau chiar stai chill, copilă, pot fii sigură că sub nicio formă nu trebuie să interpretez răspunsul după ureche, ci doar după experienţele anterioare.

Nu pot să trec cu vederea nici felul unic în care preia soră-mea iniţiativa. De fapt, de cele mai multe ori, iniţiativele ei se traduc prin directive (destul de clare, trebuie să recunosc) a căror execuţie depinde în proporţie de 99,9% de mine.

Dar dintre toate califectele sale (combinaţie între calităţi şi defecte, întrucât îşi schimbă valoarea în funcţie de vreme), cel mai mult mă intrigă pisiceala de care e în stare (s-o fi molipsit de la Puci… sau invers?). Da, e foarte drăgălaşă în momentele alea şi zâmbeşte cu toţi dinţii, dar nu ştiu niciodată la ce să mă aştept, iar chestia asta îmi dă furnicături pe scoarţa cerebrală [era să zic terestră], pentru că de obicei se lasă cu dureri de cap. Am prins destul de repede şmecheria, astfel că nu mai trebuie să-i suport miorlăielile de fiecare dată. Cum o prind că dă din gene, cum îi tai direct macaroana cerându-i să-şi manifeste dorinţele expres, fără subtilităţi şi ocolişuri. Uneori chiar funcţionează. Avantaj ea, indiferent de reacţia mea.

Per ansamblu, nu-i aşa că ar trebui să mă consider norocoasă? Doar sunt printre puţinii (dacă nu chiar singura) care are onoarea de a coabita cu un asemenea fenomen! Nu-i aşa, soră-mea? Hai, te pupă Porky!

6 gânduri despre „Caracterizarea personajului

  1. Am o intrebare legata de motto-ul tau… Am inteles ca perii albi ti-i scoate sora, dar motanul castrat tot ea ti-l scoate? Si daca da, unde? Si daca unde, nu te doare?

  2. hai mai!!! nu fi rea!!;;);;);;) stii doar ca te iubeste:)) dar daca munca ii opcupa tot timpul din lume:)) bun nici eu nu cred asta! dar vorba lu` mama: „vin acasa obosita dupa o zi de munca si nu-mi arde„:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s