Acasă » State of mind » Da?

Da?

Te-am văzut, te-am plăcut*. M-am entuziasmat pe loc, mi-am făcut o mie de planuri, am simţit fluturi în stomac, lumea s-a colorat pe dată în roz, porcii au început să zboare, s-a făcut primăvară în plină iarnă, soarele strălucea şi noaptea, dintr-o dată oamenii erau mai buni şi mai zâmbitori, visele mele căpătau formă şi culoare, totul avea sens…. să mai continui?

Şi brusc mă împiedic de un ciot răsărit de nicăieri (acum două zile sigur nu era aici), cad în nas, mă julesc în genunchi, încep să plâng cu lacrimi de crocodil, mă agit ca un pepsi, mă enervez, îmi creşte colesterolul şi tensiunea arterială, mă învârt în cerc precum un titirez după care mă prăbuşesc în vise fantasmagorice cu mine în rolul victimei, şi mă întreb cum dracu am putut să fiu atât de proastă încât să nu-mi dau seama că de fapt…

E complet diferit de ce aveam eu între cele două urechi. Nu se mulează, nu se pretează, nu converge în aceeaşi direcţie cu mine.

În concluzie, nu!

*orice, de la obiecte sau oameni, până la filme sau activităţi; dar cu precădere ultimele. Damn it!

3 gânduri despre „Da?

  1. Offf…atât de bine înţeleg până la ultimul cuvinţel tot ce ai scris pentru că zilele astea mă găsesc într-o situaţie care s-ar descrie exact la fel. La mine-i vorba de o activitate…Sper să mă scot cât mai repede din ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s