Acasă » Fiction » Intimităţi (V)

Intimităţi (V)

– De ce ai plecat aşa repede?
– Păi pentru ce să mai stau?
– Pentru mine, m-ai lăsat singur.
– Cum adică te-am lăsat singur, că erai înconjurat de oameni!
– Nu e tot aia…
– Şi totuşi, cum ai ajuns aici, de unde ştiai unde sunt?
– Nu contează, important e că te-am găsit.

Nu mai aşteptă răspunsul fetei, că o şi luă în braţe, cât pe ce să o răstoarne cu tot cu scaunul înalt de la bar. O strânse la piept câteva minute, după care îi curpinse obrajii între palme şi o privi adânc în ochi.

Ea roşi, coborând privirea în pământ. Ar fi vrut să spună ceva, dar şi-a dat seama că nu mai avea timp. El făcuse deja prima mişcare, apropiindu-şi buzele de ale ei, astfel încât orice reacţie din partea ei ar fi dus la un sărut. Şi nici nu aşteptă mult.

O sărută lung, încet şi pasional. Părea că tot dorul şi toată dragostea ce i se cuibăriseră în inimă de ceva timp încoace, voia să i le transmită ei. Limbile lor erau prinse întru-un joc haotic şi de neoprit, în vreme ce mâinile lor se împreunau pentru prima dată într-un legământ demult aşteptat.

Barmanul se uita la ei şi zâmbi în sinea lui, mânuind agil nişte sticle pentru prepararea unui cocktail pentru o domnişoară ce stătea la celălalt capăt al pultului.

Când într-un final se dezlipiră unul de altul, plătiră cele două pahare de martini şi plecară.

Ajunşi în stradă, au constatat cu plăcută surprindere (mai ales ea) că începuse deja să ningă, asfaltul fiind acoperit cu un strat fin de zăpadă. O luă de mână şi porniră într-o direcţie care nici ei nu ştiau unde îi va conduce, dar nu s-au împotrivit.

Totuşi, după nici 100 de metri, el se opri şi o trase iar înspre el, luând-o în braţe. Văzându-se captivă, fata îşi lăsă capul pe umărul lui, în timp ce el îi mângâia părul în care se prinseseră câteva steluţe de gheaţă.

O sărută pe frunte, apoi îi sărută obrajii îmbujoraţi de frig, după care se opri la gură. O amăgea, plimbându-şi buzele pe ale ei, fapt ce o făcu să tresară de emoţie. Aşa că fata decise ca de această dată să facă ea prima mişcare şi îi prinse uşor cu dinţii buza inferioară. Luat pe nepregătite, el nu avu încotro decât să îi facă jocul şi începu să facă acelaşi lucru cu buza superioară, în vreme ce îşi limba lui îşi croia loc înspre a ei, ca într-un joc sinuos.

– Hai să mergem acasă, e târziu!
– Da. Mi-a fost aşa dor de tine…, mai spuse ea, lipindu-se de el şi sincronizându-şi paşii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s