Acasă » Obsesii, angoase » Întreg universul conspiră împotriva mea (II)

Întreg universul conspiră împotriva mea (II)

Paranoia (sau câteva lucruri pe care nu le ştiai despre mine)

#1 Am vederea perfectă, dar auzul îmi joacă feste uneori. Şi nu e vorba că aş fi surdă, că slavă Domnului nu sunt. În schimb, aud şi ce nu trebuie să aud, ba mai mult, aud şi ce nu aude nimeni. Adică nimic. Un nimic ce totuşi capătă valenţe sinistre în mintea mea. Aş putea să exemplific printr-o mulţime de experienţe de genul ăsta. dar nu are rost.

Iar pentru faptul că mă uit la prea multe filme şi desene animate, pălesc şi mi se înmoaie picioarele când aud un şuier de rachetă… „în cădere”. Nu contează că sunetul respectiv vine de fapt de la vreun calculator sau telefon mobil, prima reacţie, primul impuls aparţin panicii. Not cool!

#2 Dacă vă spun că am senzaţia unui alt om în apropierea mea, mă crezi? Sigur că nu, pentru că nu mai e nimeni lângă mine. Dar să vezi ce faină e senzaţia asta pe la 2-3 noaptea, când afară nici măcar felinarul din stradă nu luminează. De obicei, te trezeşti paralizat, conştient de locul şi timpul în care te afli, dar incapabil să faci vreo mişcare. Nici măcar ochii nu-i poţi deschide.

Dar ai senzaţia aia greţoasă că e acolo lângă tine. Îi simţi prezenţa, iar dacă te concentrezi mai tare parcă îi auzi şi respiraţia. Mai tragic e atunci când îţi persistă în minte ideea că cineva a fost într-adevăr acolo. Începi să cauţi cele mai mici indicii care să îţi confirme teoria, iar atunci când le găseşti şi pui cap la cap toate informaţiile, te apucă groaza.

Nici măcar filmele horror nu îmi provoacă asemenea palpitaţii!

#3 Dar poate cea mai mare angoasă a vieţii mele este telefonul. Culmea, nu-i aşa? Acum câţiva ani nu mă credeam în stare să am grijă de un telefon fără să-l pierd ca pe o cheie, dar luna trecută am făcut 5 ani de relaţie cu iubitul meu Nokia 1110.

Şi totuşi, în ultimul an am dezvoltat o adevărată fobie faţă de telefon, în special dacă pe ecran apare un număr cunoscut, dar nesalvat în agendă, sau un număr de fix. Mă ia cu călduri, am senzaţia că îmi fuge pământul de sub picioare, tremur şi am atacuri de panică. Iar până nu schimb cel puţin 3 cuvinte cu persoana de la capătul firului, cât să mă asigur că n-a venit potopul, nu mă liniştesc. (pentru că nu voi uita niciodată acel telefon; eram îmbrăcată în roşu, ce ironie!)

Deci repet întrebarea: is there a shrink in the house?

6 gânduri despre „Întreg universul conspiră împotriva mea (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s