Acasă » Recomandări » Fuse, fuse, şi se duse – 2012, adică

Fuse, fuse, şi se duse – 2012, adică

Am vrut tare mult să merg la 2012, în parte datorită trailerului foarte bine realizat, în parte datorită drăgălaşului de John Cusack. Aş minţi dacă spun că nu mi-a plăcut, deşi era loc de mai bine. Iar pe o scară de la 1 la 10, i-aş da nota 8, în special datorită efectelor speciale destul de spectaculoase. Pierde însă puncte pentru că e plin de clişee.

Filmul începe direct cu intriga – ceva nu e bine (în scoarţa terestră), dar evident că lumea numai la asta nu se gândeşte. Şi pe cât de disperaţi sunt cei care cunosc acest lucru în găsirea unei soluţii, pe atât de prinşi în viaţa cotidiană sunt oamenii de rând.

Îl avem pe de o parte pe Adrian Helmsley, om de ştiinţă pasionat de ceea ce face şi îngrijorat de soarta omenirii, şi de cealaltă parte pe Jackson Curtis, scriitor şi tată a doi copii, care face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i salva. Iar între ei sunt oamenii obişnuiţi şi elita societăţii.

Primul clişeu  e triunghiul Jackson – Kate – Gordon. Adică el, scriitorul, fosta soţie şi actualul ei prieten. Evident că în primele momente când copiii par să ţină mai mult la Gordon, rezonez cu tatăl, când îi văd încercările stângace de a se apropia de proprii săi copii. De fapt, cred că ăsta e primul impuls al tuturor, în special dacă e vorba de personajul principal – el se chinuie săracul, rupt în două şi măcinat de pasiunea de a scrie şi dorinţa de a-şi recâştiga familia.  Deşi, judecând puţin la rece, avem un caz clar de carierism, în care familia e abandonată pe ultimul loc. Şi totuşi, până la urmă începi să îl priveşti cu alţi ochii şi pe Gordon, care depune un imens efort, în pofita propriilor temeri, menit să consolideze în primul rând relaţia cu Kate.


Al doilea clişeu este relaţia dintre un bogătaş bătrân şi o tânără domniţă. Yuri are o vârstă respectabilă şi un munte de bani, iar Tamara „has the looks”. Nici aici nu ducem lipsă de un triunghi amoros, astfel că ultima latură este adjudecată de Sasha, pilotul lui Yuri.

Printr-o coincidenţă predictibilă, toate personajele se cunosc între ele şi se întâlnesc în momentele cheie ale acţiunii, Jackson şi Adrian, Tamara şi Gordon fiind doar două exemple.

Un alt clişeu este cel al nebunului, care ştie tot, inclusiv informaţiile „classified”. Nebun pe care nimeni nu îl ia în seamă la început, dar care devine pe parcurs un pion esenţial în planul de salvare.

Şi nu în ultimul rând, avem o iubire care se naşte exact în miezul evenimentelor, între Adrian şi fiica preşedintelui Americii, lucru de care, din punctul meu de vedere, oricine îşi dă seama încă din primele minute ale filmului.

Lăsând însă deoparte aspectele hollywoodiene, filmul abundă în efecte speciale demne de toată lauda. Deşi sunt unele secvenţe care trădează lucrătura pe calculator, ele mi-au părut suficient de realiste pentru a mi se înfiripa pentru o clipă în minte gândul  „ce-aş face dacă…”.  [Todo cred că este mai în măsură să comenteze asta :P ]

Per ansamblu,  cum spunea cineva, filmul este pure entertainment.

Şi totuşi, pe cât de entertainment a fost, pe atât de deprimant în unele privinţe. Iar în urmă discuţiei avute cu soră-mea dimineaţa devreme, am ajuns la următoarea concluzie: dacă nu ai un strop de noroc sau o grămadă de bani, te ia valul şi te face una cu pământul. Trist, dar adevărat.

ps: mulţumim Horia pentru iniţiativa de a merge în haită la film!

15 gânduri despre „Fuse, fuse, şi se duse – 2012, adică

  1. Mie nu mi-a placut filmul deloc(in afara de efectele speciale). Mi s-a parut printre cele mai proaste filme vazute, si doar gandul ca va aparea Bruce Willis in final si ii va salva pe toti m-a tinut in viata. Si da ai dreptate filmul a fost plin de clisee momente previzibile. Totusi calitatea filmului nu ii reduce cu nimic meritele lui Horia, pentru organizarea evenimentului.

  2. Pe mine m-au distrat momentele alea de „aplauze la unison” in sala… ei nah! ca sa vezi! :))

    Ca in rest, exceptand unele rare momente, eu am comentat la tot filmul…

  3. Horia imi e martor ca n-am stat locului si am comentat cam la toate fazele. Si in cazul catastrofei, eu as pilota mai bine avionul (pisici, e in sange :))) si probabil as inota deasupra Everestului. Ca tot mi-e dor de o portie sanatoasa de inot :D.

  4. sincer cu Cusack sau fara, eu consider filmul o porcarie enorma „born in the USA” plina de niste efecte speciale, special pentru a masca porcaria…mai degraba face-au inca un sfarsitul lumii cu Bruce Wills decat cu Cusack poate asa avea mai mult sens in nonsensul actiunii.Dar pentru cei ce se bucura ca americanii reusesc mereu si ei sunt cei destinati sa vorbeasca cu alienii si sa supravietuiasca apocalipsei de ce nu..e un film de pop-corn si cola

  5. Parerea mea e ca astfel de filme au actiunea si intriga atat de slabe incat nu merita sa te duci. Pentru efecte poti juca un joc pe calculator sau consola, sau poti vedea un film Pixar/Dreamworks.

    Pentru mine cinematograful nu e „rollocoaster”.

  6. pai pentru mine cinematograful a dat faliment …acum „multiplex”-ul ruleaza, si daca toata aparatura,preturi si alte chiciuri comestibile nu is de ajuns pt. efectul de “rollocoaster”, atunci 3d-ul sigurat pune cireasa pe vagonul din fata si ofera si optiunea “rollocoaster”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s