Acasă » Fiction » Luminiţa din capătul ălălalt de Pământ III

Luminiţa din capătul ălălalt de Pământ III

[]

– Ce facem, soro? întrebă El cu jumătate de gură, după ce au petrecut în tăcere deplină câteva minute.
– Păi, mare lucru nu putem, decât să aşteptăm cuminţi să vină curentul. Sau să înaintăm ca orbeţii la lumina telefoanelor din dotare, cât ne-o ţine bateria, răspunse în doi peri Junioara, în timp ce o căuta cu ochii mijiţi pe soră-sa.

Din fericire, bâjbâiala lor prin negura tunelului fu de scurtă durată, graţie generatorului alternativ ce fusese repede pus în funcţiune. Astfel, a doua zi pe la orele prânzului (oricum habar nu aveau de asta, pentru că mobilele lor o luaseră razna sub pământ, iar pe Dogorel nu-l mai văzuseră de o căruţă de vreme), văzură în depărtare indicatoarele care le le indicau faptul că în curând vor face cunostinţă cu bulgarii.

Nici bine nu apucară să păşească pe pământ bulgăresc, că s-au trezit înconjuraţi de o haită compusă din 6 bărbaţi, unul mai zdupeş ca altul, dintre care s-a remarcat unul mai mignon, înţolit cu armură de vameş, cu chipiu de două ori mai larg decât îi era capul, de-i pica întruna pe ochi, şi care le-a cerut, pe un ton piţigăiat, actele la control.

După ce au fost interogaţi vreo 10 minute, timp în care schimbară şi clasicele amabilităţi, adică nume, prenume, dominiciliu şi serie de buletin, cei trei turişti au fost escortaţi în deplină siguranţă până la punctul de control, după care fură poftiţi afară, să se prăjească la soare şi să-şi vadă de drum.

Fericiţi şi veseli nevoie mare că au ieşit teferi din minunatul tunel al groazei, s-au pupat, s-au îmbrăţişat şi au plecat mai departe. Adică înapoi acasă, via cea mai apropiată gară.

Să fi tot început ei deplasarea de 3 ore, când au decis că e cazul să îşi întindă tabăra, întrucât Dogorel se pregătea de saună, iar El şi Ea numai de asta nu aveau chef.

– Gentlemen, we do not stop until ajungem la gară! apucă să mai spună Junioara pusă faţă-n faţă cu decizia deja luată, după care dispăru.

Cei rămaşi în picioare s-au uitat lung unul la celălalt, scărpinându-se cu năduf în creştetul capului, după care şi-au întors privirile pierdute spre locul în care, nu cu mult înainte, păşise aia mică.

Dintr-o dată apăru în faţa lor o arătare ciudată, cu flori şi frunze prin păr, şi veşminte a căror culoare se ghicea, dar nu din prima. Cei doi s-au pus pe un râs isteric când şi-au dat seama cu cine au de-a face.

– Mama lui de şiret şiret, mormăi arătarea în timp ce se scutura de praf, taman acum te-ai trezit din strânsoare, când mă pregăteam să zbor peste craterul ăsta plin cu bălării!!

Cu greu, şi doar după lungi parlamentări în care le-a promis două săptămâni de all-inclusive când vor ajunge acasă, au purces mai departe, renunţând la popas.

Timpul trecea greu pentru Junioară, proaspăt îmbarcată la bordul unui accelerat cu aspect de personal, mai ales din cauza companiei deosebit de plăcute de care beneficia – El şi Ea. Care companie, dându-se de ceasul plictiselii, au început să mediteze cu voce tare la cum ar putea fiecare contribui la lista de „all-inclusive”. Toate aceste cuvinte frumoase şi planuri măreţe ajungeau lin, alături de huruitul roţilor, la urechile plăpândei fiinţe cu nume de cod „Porky”, pe a cărei chip se putea citi din ce în ce mai clar teroarea şi groaza. Că doar de-aia se zice „nicăieri nu-i ca acasă, dulce casă”…

Se vedea deja alergând ca un titirez de la unul la altul, îndeplinindu-le cele mai fantasmagorice capricii, ca doi copii râzgâiaţi ce erau. Dar fiind ai ei, nu mai putea face nimic, că doar singură îi crescuse şi era singura vinovată.

Cele două săptămâni trecură ca vântul pe lângă Junioară, lăsând-o pe aceasta fără vlagă, dar cu pletele fâlfâind. După care toate reveniră la normal (deşi nu era cu mult diferit faţă de perioada „all-inclusive”), ocazie cu care răsuflă semi-uşurată, mai ales de când El emigrase în altă regiune a oraşului, bogată în piscuri semeţe acoperite cu muşchi şi tufe de ferigă.

Va urma. Poate.

Un gând despre „Luminiţa din capătul ălălalt de Pământ III

  1. mda ,asta imi aminteste de „Seul contre tous”
    „…va anuntam cu regret ca lumina de la capatul tunelului se va stinge din motive financiare”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s