Acasă » The net » No internet. Not even a byte! (II)

No internet. Not even a byte! (II)

M-am tot gândit în ultima perioadă. Ce-i mai rău şi mai rău, să nu ai internet deloc sau să ai internet dar să nu te poţi bucura de el?

Dacă e să mă întorc puţin (mai mult) în timp, pe vremea când internet ştiam că există doar la internet caffe-uri, parcă moralul meu era mai ridicat şi nici nu aveam aşa de mult timp să mă plictisesc. Paradoxal, de când am internet la degetul mic, mă plictisesc teribil cu el în faţă. De fapt, am ajuns aşa de dependentă de tot ce presupune prezenţă online, încât nu mai am timp să stau offline. Vorba vine…

Mă intorc şi mai mult în timp, pe vrmea când nu aveam nici calculator. De fapt aveam, la cu acces limitat. Şi oricum, mă atrăgea mult prea puţin pentru a considera o catastrofă dacă el se strica (în schimb mama da!). Pe atunci erau multe alte chestii care îmi ocupau timpul. De la citit (mai răruţ, ce-i drept) până la bătut mingea pe maidane, la compus cântece cu prietena mea cea mai bună şi la făcut planuri de viitor. Cert este că 24 de ore mi se păreau uneori insuficiente. Pe de altă parte, atunci eram încă în plin proces educaţional, şi nu prea aveam alte griji afară de şcoală.

Acum însă lucrurile nu mai stau nici pe departe aşa. Am o căruţă de responsabilităţi, deşi fug de ele cât pot de repede. Fără să vreau, internetul mi s-a infiltrat în vene, şi aproape toată existenţa mea gravitează în jurul său. Probabil de-asta mi-e şi aşa de groază de momentele în care nu am internet.

Şi totuşi…

Am perioade în care cred că mi-ar fi mult mai bine fără net.  Laptopul neconectat la internet mi-ar fi mai mult decât suficient. Aş avea timp să fac muuulte alte lucruri, pe care le-am ignorat sau le-am neglijat de când m-a prins microbul.

Am ajuns la concluzia asta duminică. Tinkerbell fiind singura „hardughie” funcţională din casă, era ocupată în toată slendoarea ei de soră-mea. Care soră-mea se uita şi la Stargate, mai dădea şi două clickuri în FarmVille şi mai şi vorbea pe mess cu diverse persoane. Loc pentru mine deci nu mai era. Şi orele treceau, şi treceau, şi treceau, şi ea nu dădea semne de îngăduinţă faţă de mine. E drept că nici eu nu mi-am manifestat (făţiş) dorinţa de a mă loga cel puţin pe twitter şi pe celelalte minuni 2.0, dar nici ea nu m-a întrebat de sănătate.

Aşa se face că pe la 9 seara eram în pragul unei crize de nervi. Ciudat, dar singurul lucru care m-a calmat puţin a fost un sudoku. Nu i-am zis soră-mii nimic, deşi cred că şi-a dat seama singură că nu sunt chiar user friendly.

Dacă vă întrebaţi ce-am făcut în tot acel timp, răspunsul e cât se poate de scurt: am dormit şi m-am jucat sudoku. Asta în ciuda faptului că am vreo 3 cărţi începute şi abandonate la capul patului, un articol început acum vreo două săptămâni pe care nu l-am terminat din lipsă de chef şi inspiraţie, un teanc de facturi ce trebuie puse în ordine, nişte mini puzzle-uri care aşteaptă să fie rezolvate, ca să numesc doar câteva activităţi „offline”.

Şi mă opresc, că deja am vorbit prea mult. Aş putea foarte bine acum să închid calculatorul şi să îmi văd de viaţă. Dar nu pot…

3 gânduri despre „No internet. Not even a byte! (II)

  1. How the comfort of routine blinds us to its imprisoning nature and to our ability to adapt to the most shifting of circumstances. :D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s