Random Ramblings

=Coctail de obsesii si angoase=

Gandurile unei persoane care sufera de logoree (cronica)

pe Martie 27, 2009

Scuzati titlul, dar chiar nu-mi vin idei acum pentru unul mai bun.

Da, eu sufar de logoree. Si de fapt, ca sa citez un bun prieten, asta e ceva normal la mine, el ingrijorandu-se daca nu as (mai) avea (da, Bogdan, de tine vorbesc).

Ok, so nothing new sub soare. Next up, move along.

M-am uitat cam mult la Ally McBeal in ultima perioada, drept urmare am si inceput sa imprumut o serie de replici din serial care oricum imi placeau mult si inainte. Si nu ca mi-ar parea rau, ca nu imi pare rau, ba chiar le folosesc cu cel mai mare drag. Si mi-e si mai drag serialul acum ca il am pe tot. Pe tot, cap-coada, toate 5 sezoanele, cu tot su subtitrare… tot in limba engleza. Care subtitrare ma cam enerveaza, ca ma distrage de la actiune. Nu stiu de ce n-o sterg de fapt, ca si asa nu am nevoie de ea. Cam ca la The Lord of the Rings, unde oricum nu am nevoie de subtitrare, pentru ca stiu cam toate replicile pe de rost (si pe care, de asemenea, nu ezit sa le folosesc in vorbirea curenta, chiat ca nu e neaparat necesar, dar imi face o deosebita placere, mai ales cand in urma unei asemenea actiuni ma trezesc cu calificativul freak – yes, I am, and I am damn proud of it!).

Da, in alta ordine de idei, am fost relativ happy in ultimele zile, chiar daca nu aveam motive solide, sa zicem, pentru a fi happy. Adevarul e ca pe mine ma cap plezneste fericirea asa, din senin. Ca ala din banc, ce a primit doua palme din senin si nu stia de unde. Cam asa si eu. Iar in momentele alea in care ma paleste fericirea, mi se asterne asa un zambet tamp pe fata, de nici eu nu ma recunosc.

Cel mai naspa cand sunt happy e ca sunt predispusa sa rad din orice. Acum cateva zile, de exemplu, mergeam spre centru, iar in directia mea venea un tip, genul corporate dude, care a simtit la un moment dat niste furnicaturi in zona aia, iar ca sa nu puna mana asa, direct, in vazul lumii, si-a plasat nu foarte discret plasa ce-o avea in mana in dreptul locului respectiv, iar cu cealalta mana a inceput sa… sa faca ceva dincolo de plasa. Evident, simtul observatiei mi-a functionat extrem de bine, intrucat am vazut de la distanta ce face si m-a pufnit rasul. Iar ca sa nu il fac pe tip sa se simta naspa, m-am facut ca citesc mesajele de pe telefon.

M-a apucat febra documentarelor in ultima vreme, astfel ca am ajuns sa vad deja doua foarte misto, iar inca unul asteapta cuminte in directorul de downloads. Nu va spun care sunt, ca poate ma scutur de lene intr-o zi si o sa le dedic fiecaruia cate un post separat. Oricum, sunt faine rau de tot, si abia astept sa mai descopar si altele. Deci, daca aveti sugestii, le primesc cu cea mai mare placere. Torrentul a devenit cel mai bun prieten al meu de cateva zile incoace.

Veneam azi acasa de la lucru, si pe drum imi faceam planuri, ca de obicei. Bine, nu stiu cat de mult o sa le si duc la capat, dar asta e alta poveste, de care am mai discutat odata. Dar serios ca mi-ar place! As avea mintea ocupata tot timpul, astfel incat n-as mai avea vreme sa ma gandesc la prostii. Si n-as mai avea restante. Si as fi citit mai multe carti, as fi scris mai multe posturi, care zac incepute pe foi de ceva vreme… and so on! Dar macar m-am bucurat de vremea frumoasa (desi azi-dimineata am cam tremurat in pauzele de tigara). Iar aseara, cel putin, mi-a parut si rau la un moment dat ca din Unirii si pana acasa nu fac decat 15 minute… Imi era asa de bine, doar eu cu gandurile mele supra realiste si vanticelul care adia slab. Si acum cred ca e frumos afara, cel putin ultima oara cand am iesit din casa, adica pe la 8 jumate, cand cerul era plin de stele. Da, apropo de stele, eu nu reusesc de nicio culoare sa gasesc Carul Mic, cu atat mai mult Steaua Polara (sau invers).

Evident, like always, socoteala de pe drum nu se potriveste categoric cu cea de acasa, pentru ca, printre altele, eu mai trebuia sa intreprind si alte activitati, ceva mai solicitante pentru creier, decat conversatiile de pe messenger. Dar e bine si asa. Am vazut (ma repet acum, stiu) un super documentar, mi-am manifestat logoreea pe messenger (acum vad ca am lasat-o putin mai moale, m-am certat cu pisicap si am vorbit singura (bine, asta face parte din rutina zilnica). Da, si sa nu uitam, am dat si mici reprezentatii de karaoke, dar cu grija, sa nu ma auda vecinii.

Si inca o data, evident ca pentru week-end-ul asta aveam planuri mari,  dar tare mi-e ca n-o sa le duc pe toate la bun sfarsit. Dar, hai sa recunoastem, ca ar fi foarte tare daca mi-ar iesi pasentele! Iar eu as fi, again, in culmea fericirii.

Life is happy, life is joy, ma simt bine, zambesc des, ma uit dimineata dupa vaporase pe Bega, inspir aerul rece, imi las parul desprins, chiar daca o sa mi se incalceasca, dorm cu ursul pe care in sfarsit l-am botezat (Alfie), ascult Deep Forest si Enigma, port discutii lungi pe messenger (da, Bogdan, iar e vorba de tine).  Iar inainte sa ma duc la somn am sa mai fac o lista.

Hai ca nu cred ca e asa de lung postul asta. Dar e plin de non-sense. Iar daca ai citit tot pana aici, ai toate multumirile mele!

Anunțuri

2 responses to “Gandurile unei persoane care sufera de logoree (cronica)

  1. DeadWitch spune:

    Cu placere :)

  2. […] lumea stie (si daca n-ai aflat inca, nu e timpul pierdut) ca eu vorbesc mult. Ma exprim mult si colorat, inclusiv cu mainile; iar daca n-am cu cine, vorbesc […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: