Random Ramblings

=Coctail de obsesii si angoase=

Retrospectiv

pe Decembrie 27, 2008

In mai putin de o saptamana imi voi lua ramas bun de la 2008. Trag linie de pe acum, ma aplec asupra evenimentelor si incep sa le studiez. N-as stii cu care sa incep, toate s-au derulat atat de repede.

Ultimul semestru de facultate. Colegi vechi si noi, idei multe, proiecte, Studentfest, licenta care apasa greu pe umerii mei, inceputul unei noi obsesii.

A trecut licenta, am sarbatorit-o cum se cuvine, dupa care am reintrat in campul muncii. Zi de vara pana-n seara, la birou, in fata calculatorului, inconjurata de noii mei colegi, dintre care unii mi-au intrat mai repede in suflet. Multe idei, multe discutii, multe sperante. Pauze de tigaram chicoteli, vorbe mesterite si cu cubinteles, atitudinea „corporate”, nurse, Moli si un suierat.

In tot acest timp, apare un nou element -socializarea in grup. Blog, bloggeri, blogareala, intalnirea bloggerilor, poze, karaoke, bere si primele shoturi de tequilla.Ii multumesc Cameliei, datorita careia am ajuns anul asta sa ma bucur de o tura de balaceala si inot.

Mai notez multe tentative de maraton LOTR, serii de CSI si Ally McBeal. Multe evadari in propria-mi lume, multe planuri, multe vise, dar si mai multe dezamagiri.

Toamna a venit insorita si cu un program incarcat. S-a terminat insa brusc si trist, lasand loc unui decembrie departe de a fi o luna plina de bucurii si voie buna.

Am invatat ca familia, in orice forma ar fi ea, ramane pe primul loc. Am invatat ce inseamna sa-ti fie dor, un dor zadarnic si dureros, care nu mi-l va aduce niciodata pe tata inapoi. Am invatat sa-mi tin lacrimile pentru mai tarziu, iar tacerea mi-a devenit cel mai bun prieten. Am mai invatat ca timpul zboara cand ai vrea sa stea in loc, si trece dureros de incet cand vrei sa fuga. Si inca invat: sa pretuiesc ce am, sa-i tin aproape pe cei dragi, sa accept ca timpul trece, sa fiu mai buna si sa-i ajut pe ceilalti sa zambeasca mai des.

Daca mai trag o data linie, constat ca mi-am pierdut capul de prea multe ori, i-am ranit prea usor pe cei de langa mine, am masurat doar o data inainte sa tai. In acelasi timp, mi-am facut prea des mea culpa si am lasat prea multe cuvinte nerostite.

Sa-mi fie cu iertare daca supar pe cineva, dar de aceste Sarbatori m-am simtit mai singura ca niciodata. Iar cine spune ca nimeni nu este neinlocuit greseste amarnic.

Multumiri si recunostinta datorez multor persoane. Nu are rost sa ii numesc, pentru ca stie fiecare; iar daca nu – incerc, uneori mai stangaci poate, sa le arat cat de mult ma bucur ca imi sunt aproape.

Sa fiti sanatosi, sa fiti fericiti, dar mai ales – sa fiti buni!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: