Random Ramblings

=Coctail de obsesii si angoase=

Bun venit, singuratate!

pe Decembrie 4, 2008

O tragedie nu vine niciodata singura. Nu, nu lasa sa treaca nici macar o luna. Iar tragedia te loveste cand te astepti mai putin. Si te loveste acolo unde te doare mai tare.

Nici timpul nu e de partea ta cand se abate tragedia asupra ta. Timpul ala pe care l-ai fi putut folosi intr-un mod atat de pretios.

Draga tata,

Timpul n-a tinut nici cu noi. De fapt, daca stai sa te gandesti, n-a tinut niciodata. Pentru ca abia cand nu mai ai ce sa faci decat sa stai si sa privesti in gol, iti dai seama cate ai fi putut face. Pentru noi e prea tarziu. Si pe cuvantul meu daca nu imi pare rau. Sunt convinsa ca si tie ti-a parut rau.

Ce fac acum? Stau si ma uit pierduta. Astept, si nici macar eu nu stiu ce astept. Nu mai am ce sa astept. Te-am asteptat sambata si n-ai venit. Din pacate, nici eu n-am venit. Doar ca eu n-am venit de multe ori. N-am facut o gramada de lucruri de multe ori. De ce? Nu stiu, din mai multe motive, dar din care niciunul nu sta in picioare, mai ales acum. Oricum, o sa ma intreb asta pentru mult timp de acum inainte.

Acum sunt trista. Foarte trista. Daca toate celelalte probleme pe care le am au mai mult ca sigur o rezolvare, uite ca de data asta chiar nu stiu ce sa fac si oricum, nu exista ceva care sa repare ce s-a intamplat.

O sa-mi fie dor de tine. Sunt convinsa. Chiar daca acum neg tot ce se intampla in jurul meu. Inca am senzatia ca ai plecat undeva departe, de unde n-o sa te intorci foarte curand. Dar o sa te intorci! Dar nu…

Ne privesti acum din ceruri. Nu mai trebuie sa suni, nu mai trebuie sa vi pe vreme rea pana aici. Ca acum vezi totul si stii totul. Am numai un singur lucru sa iti cer. Stii tu ce. Si imi pare nespus de rau ca nu ti-am cerut mai devreme.

Adio, tata!

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: