Random Ramblings

=Coctail de obsesii si angoase=

Dear Diary XI

pe Iulie 28, 2008

Inactivitatea de pe blogul personal din ultima perioada nu are in spate motive obiective si oricum, mi se pare inutil sa bajbai niste scuze pe care nu le-as crede nici eu. Si totusi, din capul locului tin sa ma laud, Junior este oficial masterand la Jurnalism european.

Trecand mai departe, la ale noastre, va anunt ca azi as vrea sa abodez o tema inspirata din discutia de azi cu prietena mea, Andreea: cariera versus familie. Inca o data, nu stiu daca eu sunt cea mai potrivita persoana pentru a-si da cu parerea, dar n-am sa tin cont de asta, si am s-o fac. Din perspectiva feminina.

Acum cateva decenii, femeia isi intemeia o familie inainte sa implineasca 20 de ani. Amamdoua bunici ale mele s-au casatorit si au avut primul copil in aceste conditii. Stra-bunicile mele de asemenea. Abia apoi isi puneau problema unei „cariere”. De fapt, ce ar putea constitui cariera acum 50 de ani? Pentru una dintre ele, cariera a vizat domeniul medical. Pentru cealalta, munca la camp, deci nu a respectat sensul modern al cuvantului. Si totusi, amandoua au construit si intretinut o familie.

Astazi, tot mai multe femei aleg cariera in locul familiei. Nu vreau sa insinuez ca isi neglijeaza familia, desi de cele mai multe ori, aceasta pica pe ultimul loc. Importanta independentei din punct de vedere financiar si material a crescut odata cu trecerea timpului si cu asa-zisa emancipare a femeii. Inainte sa-si intemeie o familie, femeia vrea sa aiba un job bine-platit, cu responsabilitati pe masura, un apartament ultra-modern, o masina puternica si un cont solid in banca. Cu alte cuvinte, stabilitate materiala si financiara. De ce? Pentru ca se considera ca un copil se creste cu mare greutate, iar daca nu ai cu ce, mai bine nu il faci. In goana dupa o pozitie sociala bine plasata, femeia face tot mai multe compromisuri, lucreaza peste program sa-si indeplineasca toate „task-urile”, isi programeaza cu strictete programul pentru a face loc cat mai multor intalniri cu clientii, iar la finalul unei zile de lucru abia mai respira, dar e multumita de performantele sale profesionale. Familia se bucura totusi ca o vede o ora pe zi.

In cealalta extrema este femeia de familie. Lucreaza 8 ore pe zi, iar restul timpului il dedica familiei. De multe ori, renunta la job pentru a-si creste copiii cum considera mai bine. Aici probabil functioneaza principiul conform caruia barbatul este stalpul casei, care intretine familia.

Din scurta mea experienta de angajat full time, stiu ca e greu si nu e greu sa impaci si capra si varza. Nu mai locuiesc cu parintii de aproape 2 ani, si recunosc ca relatia dintre noi s-a cam racit. In schimb, am pe altcineva in „grija”. Nu e acelasi lucru cu o familie in adevaratul sens al cuvantului, dar nu e prea departe, oricum. Programul de lucru, daca e unul stabil, iti permite sa iti stabilesti altfel prioritatile. Munca in schimburi e mai nasoala. In primul rand iti da peste cap ceasul biologic, eu cel putin, nu mai distingeam week-end de zi „lucratoare”. Cu toate acestea, timp era pentru toate (desi, intre noi fie vorba, eu stau cam prost la capitolul „time-management”).

Imi vine in minte (blame the Ally obsession) comparatia dintre Ally McBeal si Nelle Porter. Prima isi dorea o familie, in mijlocul careia, dupa o zi de lucru, sa se relaxeze si sa se destinda. Nelle, in schimb, nici nu voia sa auda de copiii, ideea aceasta chiar repugnandu-i. De fapt, Nelle e prototipul femeii de cariera, dispusa sa calce peste orice pentru a ajunge sus.

Curiozitatea mea vizeaza urmatoarele: pana unde vrei sa mergi cu cariera? Care e ultimul prag pe care vrei sa pasesti? Si cate compromisuri trebuie sa faci pentru a nu-ti compromite nici cariera, nici familia?

Probabil raspunsul la intrebarile de mai sus le voi afla, dupa cativa ani, in care voi stii si ce inseamna cariera si ce inseamna familie. Momentan, nu dispun nici de una, nici de cealalta (ma refer la familie intemeiata de mine). Time will tell!

Anunțuri

2 responses to “Dear Diary XI

  1. exioana17 spune:

    fiecare femeie isi alege statutul in societate fortata intr-un fel sau altul de imprejurari… nu cred ca exista un prototip al femei de cariera cat despre compromisuri depinde de cat de motivat esti si bineinteles despre ce fel de cariera vorbim;)) respectele mele pentru cele ce ajung acolo unde se pot considera independente si implinite si cu constiinta imapcata…

  2. Licurici spune:

    Eu, ca fata, ca nu ma consider inca femeie, as merge mai mult pe ideea de familie. E importanta si cariera, dar eu m-as multumi cu un loc de munca satisfacator, cu program de 8 ore, nimic mai mult. Cred ca tendinta spre apogeu, le revine mai mult barbatiilor. Nu vreau sa se inteleaga ca eu nu tind tot timpul spre mai bine, dar cred ca trebuie sa stii cand e momentul sa te opresti si sa-ti intemeiezi o familie. Cand ai luat decizia asta, deja trebuie sa-ti schimbi putin perspectivele, sa te gandesti mai mult la ei si mai putin la cariera. :)
    * Felicitari ca esti masteranda! :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: