Random Ramblings

=Coctail de obsesii si angoase=

Jurnal de vacanta

pe Mai 2, 2008

Dupa 2 zile petrecute departe de civilizatie, adica fara calculator/internet, petrecute la sat, m-am intors azi la urban. Ce bine e! Ce misto se simt tastele laptopului sub degetele mele. Si toate ar fi si mai misto daca nasul meu n-ar fi un robinet, daca nu as stranuta in serie, daca nu m-ar durea capul (material prost romanesc), daca n-as transpira incontinuu in acelasi timp in care mi-e si frig, daca…. daca…

Totusi, in astea doua zile, am constatat ca uneori timpul poate trece foarte incet, in special atunci cand tu nu vrei asta. Lista de activitati era destul de restransa, insa eu am restrans-o si mai mult. Evident, cartea pe care am luat-o s-o citesc pentru licenta a ramas neinceputa, in schimb (macar atat), am lecturat cateva pagini din cartile religioase ale lu’ mama (ce-i drept, mai mult la indemnul ei). Apoi, am avut la indemana revista de sudoku pe care mi-a luat-o puiu cand am venit aici, chipurile sa nu ma plistisesc, si am rezolvat rapid cateva „sudoace”. Desi nu mi-a venit sa cred ca nu mi-am pierdut indemanarea, am si sapat putin pamantul din jurul cuiburilor de capsuni, cu toate ca n-o sa ma bucur direct de ele.

Si totusi, in aceste doua zile nu am fost chiar asa de singura pe cat credeam. Companie mi-a tinut Pisi, evident pisica cea rasfatata a familiei, Pisi care e rasfatata chiar si de catei, care ii permit sa doarma cu ei, au grija de ea, se joaca cu ea… Suprinzator, nu? Eh, poate ca nu… Intrucat acum nu mai am suficienta vlaga pentru a va povesti o intamplare de ieri cu Pisi, revin maine, cu toata desfasurarea actiunii (din pacate insa si fara poze). Si da, mi-a fost ciuda pentru prima oara ca nu am telefon cu camera sau un aparat foto sa v-o arat pe Pisi in toata splendoarea ei! E una din cele mai dragute pisicute pe care le-am vazut vreodata (acum sora-mea iar o sa ma acuze ca il desconsider pe Puci)…

Revenind putin la trecerea timpului. Cum se face ca atunci cand sunt la TM, timpul uneori parca zboara pe langa mine, stau prost cu timpul si nu-mi pot pune ordine in activitati, fiind parca o puzderie de ele, iar cand ajuns la sat parca aterizez in alta lume, unde (pentru mine) timpul nu se grabeste si e ingaduitor cu mine – cei de langa mine in schimb sunt parca tot timpul in lupta cu timpul-, si totusi eu nu il apreciez cum ar trebui? Desi, curios, o zi din viata mea urbana nu difera cu mult fata de cea rurala; in principiu. Sa iau exemplul unei zi de vacanta: ma trezesc, beau un ceai/un cappuccino, citesc un ziar/o revista daca am prin zona sau chiar un pliant, ma uit la televizor, se intampla uneori sa citesc si beletristica. Pana aici, sunt toate ok… si identice. Diferenta consta insa in prezenta, respectiv absenta calculatorului si (implicit) a internetului. La sat parca intru in alta lume, eventual fac un pas mic inapoi. Exagerare sau nu, dar sunt foarte atasata (a se citi dependenta) de calculator, iar lipsa lui ma sperie si imi pare ciudata. Si atunci: de ce ziua la sat trece mai incet si cea de la oras mai repede? Mda… se prea poate ca timpul sa zboare mai repede din cauza calculatorului. Asa sa fie? (aici mi-e teama sa zic DA). Probabil e clar pentru toata lumea – nu stau bine la capitolul managementul timpului.

Current state of mind:

I never thought I’d change my opinion again
But you moved me in a way that I’ve never known
You moved me in a way that I’ve never known

So you’re the kind who deals with the games in the mind
Well you confuse me in a way that I’ve never known
You confuse me in a way that I’ve never known

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: