Constatari de la doftor

O fo’ musai. Iar daca o fo’ musai, m-am dus. Desi m-am intors de acolo cu niste dureri de cap suplimentare si absolut ne-necesare…

Imi place sa ma complimentez singura, crezand cu tarie ca doar desteptii racesc vara. Iar avand in vedere ca in ultimii 5 ani n-a fost vara pe care sa nu o intampin sau sa o petrec cu un nas infundat, gat rosu si tuse de buhai, bag de seama ca sunt tare desteapta (hahahahha, ce gluma buna!).

Dupa cum spuneam deci, mi-am facut temele pentru vara asta si am racit cand era vremea mai frumoasa de mers la strand si la cheful lu’ sora-mea. Prin urmare, pentru a-mi usura chinul (atat mie, cat si lu’ sora-mea), am decis sa fac pasul cel mare – m-am dus la doftorul de familie, pentru una bucata  consultatie.

Din pacate, doftorul de familie era plecat in concediu, locul fiindu-i luat de un nene rezident, de prin partile Asiei (India, daca am inteles bine). Din fericire, a ramas pe baricade asistenta principala (God bless her soul).

Nu erau mai mult de 5 persoane cand m-am dus (pe la finalul programului, cu gandul naiv ca n-o sa imbatranesc acolo). Ocazie cu care am tras si prima concluzie:

Te apuca durerea de cap daca stai mai mult de 20 de minute la o coada de doar cateva persoane venite pentru retete si trimiteri. Timpul se dubleaza daca e vorba de batrani care comenteaza pe tema tineretului tarii…

Am stat 2 ore (you do the math). Am plecat mai nauca de cap decat dintr-un magazin de parfumuri.  Si nu neaparat din cauza faptului ca am pierdut timp pretios, chestie care ma irita la culme, ci din cauza „ambiantei placute” de care am avut parte.

Sa ne-ntelegem deci: cine a spus ca doar tinerii au gura mare minte!! Concluzia numarul 2:

Unii batrani sunt mult prea slobozi la gura. Te astepti chiar sa nu judece o carte dupa coperta, dar exact cand ti-e lumea mai draga auzi cate o perla de-ti sta mintea-n loc. Mai mult chiar, din cate mi-au fost date sa aud atunci, am ajuns la concluzia (a treia) ca  sfaturile batranilor se aplica in 70% din cazuri… in vremea tineretii lor.

N-am putut sa trec cu vederea faptul ca, dupa mai bine de 7 ani de stat prin Romania (ma gandesc), „dom’ doctor” rezident inca nu stapanea bine limba romana… nici macar la capitolul boli si medicamente (cum spuneam, noroc cu asistenta, God bless her soul again). Apoi, m-a iritat nespus faptul ca ridica din spranceana la aproape orice cuvant scoteam pe gura, desi am antecedente in „domeniu” consemnate cu scris specific doftorilor in registre. Dar cel mai mult m-a ofticat indiferenta cu care mi-a tratat temperatura, care era (culmea!) nitel sub limita normala…

Trecand peste aceste aspecte aparent insignifiante, n-am putut sa nu observ o chestie. Concluzia numarul 4, deci:

Tanti asistenta si rezidentul sunt mult prea amabili pentru lumea asta, devreme ce au ascultat docili mai bine de juma’ de ora amintirile din copilarie ale unui nene venit dupa o trimitere. Si tot ei se mira dup-aia ca „vai, am stat mai mult de o ora peste program”. You don’t say?

Am plecat de acolo mai mult decat victorioasa: CM si un pumn de medicamente din cale-afara de gretoase. Bleah!

Si uite asa mi-am adus aminte de ce nu imi plac vizitele la doftor…

Tinerii din ziua de azi

Tinerii din ziua de azi nu mai sunt ca tinerii de acum 100 de ani. Nici macar ca tinerii de acum 50 sau 30 de ani.

Tinerii din ziua de azi sunt inculti si neciopliti. Stau toata ziua pe mess, pe HI5, si-ar dori ca toata saptamana sa fie libera, sa nu mearga la scoala, sa poata iesi linistiti prin cluburi si discoteci. De fite! Asculta manele, asculta muzica comerciala si n-ar pune mana pe o carte nici picati cu ceara. Ba da, mint, ar citi Alchimistul lui Coehlo sau Codul lui DaVinci de Dan Brown. Sau Sandra Brown. Sunt cool, sunt trendy, unii sunt emo, altii cocalari, altii roacheri. Se imbraca si se frezeaza dupa ultima moda, chiar daca asta presupune sa arate ca niste paparude.

Tinerii din ziua de azi sunt needucati. Nu stiu sa dea cu buna-ziua, iti sufla fumul de tigara in nas, eventual te si injura cand le faci observatie. Dar mai ales, tinerii din ziua de azi nu stiu ce inseamna respect si bun simt.

DAR, in momentul in care un om in varsta trage de o fetita cu probleme psihice sa o dea jos de pe scaun in tramvai, imi vine sa sterg tot ce am scris mai sus.

Acum vreo 2 saptamani, ma grabeam sa ajung acasa, asa ca am decis sa iau tramvaiul. Ploua cu galeata, iar eu stateam in statie zgribulita ca un pui de curca. Langa mine, o copila cu par balai si ochi albastri. Albastri si mari, dar care pareau pierduti. Fata chicotea de una singura, tragand cu ochiul la colegul ei, aflat cativa metri mai departe.

Apare tramvaiul, urcam. Prind loc liber si ma asez. Fetita statea in fata mea. Dupa cateva statii, se urca o batranica si ii cedez locul. Ma umple de complimente. Odata cu ea si un batranel. Se uita la fetita si o apostrofeaza sa se ridice. Fata nu parea ca intelege ce se intampla. Colegul ei a spus atunci ca are probleme mentale. In acest timp, domnul in varsta tragea de ea, sa o scoale de pe scaun. Intr-un final, a reusit.

Ce-a reusit?