Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi…

… grăieşte cu înţelepciune un proverb cunoscut. Luat ca atare, nu ştiu câţi oameni l-au definit ca un principiu sănătos de viaţă. Însă cu mici îmbunătăţiri adăugiri, mai mult ca sigur că numărul acestora creşte vertiginos. Prin urmare, nu lăsa pe mâine ce poţi face azi… lasă pe poimâine, că poate nu va mai fi nevoie.

Sau poate se îndură cineva de tine şi te scuteşte de nişte bătăi inutile de cap.  Asta e versiunea mea. Versiune care nu mi s-a confirmat delocmai ales în ultimele zile, ba dimpotrivă. Orişicât am încercat eu să mă ascund după deget, să mă fac mică şi să trec neobservată, să mă camuflez încât nici mama să nu mă recunoască… tot în braţele mele s-a întors.  Problema, zic.

Aşa se face că evitarea unui telefon vineri după-masă s-a transformat într-o nevoie stringentă în timpul week-end-ului. Într-atât m-a măcinat lucrul ăsta, încât mi-a acaparat toţi neuronii şi nici măcar în  somn nu am avut linişte. Nici vorbă de vise plăcute, şi nici măcar de manipularea lor în caz că deviau  de la drumul cel bun. Nu! The issue s-a transformat în motiv recurent. Şi poate n-ar fi asta aşa o mare tragedie dacă aş dormi 8 ore neîntoarsă; din păcate, somnul meu se aseamănă cu nişte calupuri publicitare – scurte, dese şi enervante!

Mâine însă voi lua problema în mâini şi inima în dinţi, şi voi duce la bun sfârşit misiunea cu pricina  (gratificabilă probabil doar cu un friendly tap on the shoulder). Sper! (că va avea final fericit)

Cu alte cuvinte, dacă vineri aş fi făcut ce trebuia, moralul meu ar fi avut parte de o creştere de +10 puncte, week-end-ul meu ar fi fost mai liniştit, iar visele mele (cu care nu încetez să mă laud) infinit mai plăcute.

About these ads

7 thoughts on “Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi…

  1. Nu lasa pe maine…. e un slogan actual. In trecut nu exista si oamenii isi traiau clipa, bucurandu-se. Dar astazi avem acest “nu lasa pe maine…” care ne indeamna sa facem azi si treburile zilei de maine, cat mai mult, cat mai repede, cat mai….

    OK.
    Facem azi toate.
    Dar cand traim ?

    Da, noi cand mai avem timp de NOI ?

    PS> Nu plange dupa vise…. sunt acolo si te asteapta (sa le manipulezi dupa dorinta :D ).

  2. Nico, îmi semeni, e şi normal să faci aceleaşi năzbâtii! :))

    Darael, mă refer la acele lucruri pe care, dacă le-ai face la timpul lor, ţi-ar aduce apoi un plus de timp de care să dispui cum pofteşti. :)

  3. Well, this is you.. doar n-ai lasat vreo impresie pana acum ca ai lua problema in mana dupa ce n-ai intors-o pe dos sau i-ai inspectat toate unghiurile in lungi nopti nedormite.

  4. La mine chestia e deja intrată in obişnuinţă. Şi de fiecare dată problema se întoarce inevitabil vineri seara, ca să mă roadă milimetru cu milimetru tot weekendul. Uneori mă gândesc că atâta stres mă va consuma. Şi lucrul cel mai nasol e că nici n-ar trebui să mă stresez atât… Da nu prea pot…

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s