Obsesii

A fost odata un om, ca orisicare om. Avea un post de lucru, ca orisicare om, obiceiuri devenind un ritual zilnic, ca orisicare om, iar daca il observai pe strada ai fi spus ca este un om ca orisicare om.

Ceea ce il facea deosebit de restul oamenilor, era faptul ca nu se complica in lucruri inutile. Pentru el totul era foarte simplu. Din acest motiv, nu se obosea sa priveasca mai incolo de o simpla culoare a unei flori, nu se putea bucura de o pictura reusita, iar de cele mai multe ori se autonumea daltonist, doar ca sa scape de intrebarile stupide puse de prietenii lui.

Era o zi obisnuita. Se trezise ca si in fiecare dimineata, la ora 6 fix, datorita ceasului sau marca Girard-Perregaux de care era nedespartit.

Dupa ce isi aseza ceasul pe mana, in 20 minute, cu antrenamentul a ani de zile, reusea sa isi faca treburile in baie intr-un stil aparte. Totul era sincronizat si calculat. Statea pe WC 4 minute, se stargea la fund de cinci ori din spate spre in fata, apoi de cinci ori din fata spre in spate. Facea dus fara sa omita vre-un loc nespalat de manusa de pe mana dreapta, sau peria din mana stanga. In 8 minute, gata uscat, statea ii fata oblinzii, cu periuta in mana si se spala pe dinti. Isi numara fiecare periere a dintilor, de cinci ori de sus in jos, apoi de cinci ori de jos in sus partea stanga, urmand, in acelasi ritm, dintii din fata si partea dreapta. In 3 minute termina cu dintii, iar in alte 5 minute se barbierea de doua ori, cu o atentie iesita din comun, odata in directia de crestere a parului, iar a doua oara in sensul invers de crestere a parului. Cu o bucata de vata tampona after shave peste partea proaspat barberita. Cu pijamaua in mana, iesea din baie gol, abandonand-o intr-un cos de rufe pentru spalat, de care se va ocupa menajera, ce urma sa apara dupa plecarea lui la lucru.

Cu aceeasi meticulozitate se imbraca. Prima data isi alegea lenjeria, ori alba, ori negra. Astazi intentiona sa poarte costumul lui preferat, negru, de catifea. Asa ca optase pentru chiloti si ciorapi negrii. Isi puse o camasa alba, apoi pantalonii de costum. Toate acestea se petreceau in fata oglinzii, cautand cel mai mic defect, sau lucru ce nu i-ar incanta privirea. Deoarece pentru el tinuta era mai mult decat importanta, imbracatul dura 10 minute, asa ca la 6:30, cu ochii pe ceas, se indrepta spre bucatarie.

Avea la dispozitie 20 de minute sa manance si sa isi pregateasca o cafea. Avea un obicei strict privind mancarea de diminata: ouale trebuiau sa fie foarte moi, gatite pe plita, salata pregatita cu o zi inainte de bucatareasa, trebuia sa contina neaparat cubulete mici de branza, iar painea sa fie prajita. Orice manca, o facea cu lingura. Nu suporta de nici o culoare sa manance cu furculita, iar cutitele din casa lui erau numai de dimensiuni mici. Dupa ce termina de mancat, aranjeaza frumos farfuriile si tacamurile pe masa, dupa care isi turna o cana de cafea si porneste spre sufragerie unde il asteapta un ziar, cumparat, deasemenea, cu o zi inainte.

Cand ceasul incepe sa piuie, anuntand ora 7 fix, lasa totul balta si porneste spre usa. De pe o masuta isi ia servieta si dintr-un cos cu fructe, un mar pe care il va manca pe drum.

La opt fix, trebuie sa fie asezat la biroul lui si are la dispozitie o ora de mers pe jos. Pana si mersul pe jos este foarte important pentru el. Ani de-a randul si-a perfectionat mersul, numarandu-si fiecare pas, intr-un minut, 87 de pasi. 7 minute adica 609 pasi din fata casei pana la primul semafor, astfel incat sa prinda verde, 9 pasi pana la refugiu, apoi inca 10 sa treaca pe partea cealalta. Intotdeauna sa mirat, de ce 9 o parte, iar 10 cealalta. Dar astazi nu si-a mai pus aceasta intrebare. Trecand strada, mai musca ultima bucata din marul pe care il va arunca la o distanta de 14 pasi, intr-un cos de gunoi pe care el l-ar fi umplut cu resturi de mere de cel putin 12 ori jumatate, 13 ori cel mult, dupa calculele lui mintale. Mai are 2349 de pasi, 27 de minute pana in statia de autobus, autobus ce vine in fiecare zi la 7:35.

Au mai ramas cateva secunde pana sa puna primul picior pe scara si sa intre in mijlocul de transport ce ar trebui sa-l duca la locul de munca, lucrand ca bancher. Din directia autobus-ului, pe langa acesta, trece un scolar grabit pe bicicleta. Ajuns in dreptul lui, pedala bicicletei se opreste in bordura putin mai ridicata, ce le ofera pasagerilor mai in varsta o mai buna posibilitate de a urca in autobus. Copilul grabit trage speriat de ghidon spre partea stanga, si cade in fata statiei, dar pe sosea, in spatele acestuia aflandu-se autobus-ul.

Ultimul lucru care se mai afla in mintea omului nostru a fost numarul 4. 4 momente frumoaste din viata lui, 4 femei pentru care si-ar fi putut da viata, daca nu ar fi fost parasit pe rand de toate, 4 anotimpuri pe care le admira in felul lui matematic, mai 4 secunde pana in momentul in care autobuzul s-ar fi oprit si ar fi urcat in partea din spate a acestuia. In aceste 4 secunde mintea lui nu a mai putut calcula nimic. Mintea lui s-a blocat, dar nu si corpul, facand sacrificiul de a salva o viata.

Copilul se afla acuma in statia de autobus, iar trupul barbatului contorsionat printre resturile bicicletei.

by Paul

Explore posts in the same categories: Fiction, Recomandari

Tags: Fiction, obsesii, Stranger Than Fiction

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.