Dear Diary XVII

Visez din ce in ce mai putin, iar calitatea scenariilor din ultimul timp lasa de dorit. Ca si cum as fi cazut intr-o prapastie inspirationala. Ba mai mult, cele cateva idei care imi bantuie capul in fiecare zi, zac uitate intr-un colt, nebagate in seama. Actiunea nu e punctul meu forte zilele astea.

As vrea sa fiu pentru cateva zile o fata simpla, care merge la liceu. As sta cuminte in timpul orelor, eventual as desena pe niste foi sau as scrie niste versuri copilaresti pe o agenda veche. In pauza as trage cu pofta dintr-o tigara, in curtea interioara, stand cu urechile ciulite sa nu vina cine nu trebuie. Apoi as merge acasa, mi-as arunca ghiozdanul cat colo, m-as uita pentru cateva minute la televizor, pe Discovery, m-as juca apoi vreo doua ore Heroes si as mai trage cu ochiul pe Animal Planet sa vad daca nu cumva incepe Meerkats Manoor. Tarziu in noapte mi-as aduce aminte ca a doua zi am iar ore si m-as uita in graba peste manuale si caiete.

Cu toate ca zilele astea vremea a fost nu tocmai insorita, tot mi s-a facut dor de vechea casa. Ma si inchipuiam in sufragerie, invelita in patura, si privind vrajita The Lord of the Rings. Iar dupa vreo 2 ore ma lua somnul putin, iar pentru a ma trezi mergeam pe balcon si fumam o tigara, in timp ce admiram verdeata din spatele blocului si cautand cu privirea duzina de pisici care misuna pe acolo. Iar in alta zi, intorcandu-ma de la scoala sau de la lucru usor indispusa, sa imi revin rapid cu un episod din Ally Mcbeal. Sau cand aveam chef de vise si scenarii detectivistive era suficienta o mostra de CSI. Oh, those were the days!

Imi aduc aminte de primul drum facut la Tg. Jiu. Era seara, am plecat pe la ora 5 jumate, dar aproape se intunecare cand am iesit din TImisoara. Si ningea. Si cand am trecut de Caransebes parca am intrat in alta lume. Nu putea fi aceeasi cu cea din care veneam. Era prea multa zapada, prea multa padure intinsa pe coastele muntelui, prea mult aer rece si tare. Prea multa poveste. Si fumul iesea, de ici, de colo, dintr-un horn abia zarit prin zapada.

Iar ma da gata Josh Groban. E suficient sa il ascult cateva momente sa imi reamintesc de ce m-am indragostit de el si de vocea lui absolut superba.

As vrea sa scriu, dar in jurnalul meu cu coperti negre. Cate zile la rand nu mi-am zis ca voi scrie, sa ma pun pe mine in primul rand, la curent cu ce mai e nou pe la mine, ce ganduri ma mai macina, ce idei ciudate imi mai vin? Si uite asa au trecut zilele, rand pe rand, apoi s-au facut luni.

As vrea sa mai scriu scrisori. Ce fericita am fost cand am primit prima scrisoare! Cred ca primul meu corespondent era o  prietena dintr-un sat vecin, Emi. Ii placea tare mult Andre la vremea respectiva, iar dupa ce a intrat la liceu, a devenit fan Akcent. Apoi a urmat Sorin. El chiar m-a surprins cand mi-a scris prima oara, intr-un fel era ultima persoana de la care ma asteptam. Si Cristina, draga de ea! Tot timpul imi spunea ca usa ei e deschisa in caz ca ajung pe la Rm. Valcea. A urmat apoi admiterea la Geografie. 17 pe un loc. Nici nu mai stiu daca a intrat sau nu, nu mai stiu ce mai face, n-am mai vazut-o de 7 ani. Nici pe ea, nici pe Sorin si nici pe Emi. Iar daca Sorin si Cristina mai traiesc in amintirea mea si prin fotografii, Emi a ramas doar in scrisori. Oricum, tot timpul am invidiat-o pe sora-mea ca primea mai multe scrisori decat mine.

Vreau sa merg inapoi in timp. Vreau in vacanta de vara de la sat. Vreau sa fie sambata seara, sa ies la discoteca in aer liber din centru, sa fumez More aromat, iar a doua zi sa merg la Olt, la baie. Si sa ajung acasa, cu foamea in gat si sa ma pregatesc repede de o noua intalnire cu prietenii. Aia care erau.

Vreau asa de multe. Nu mi-ar ajunge registrul sa scriu cat de multe imi doresc. Sa incep cu chestii mici: vreau un penar mare, plin cu creioane colorate si carioci, vreau un stilou care scrie fain, vreau niste caiete cu coperta cu pisici. Vreau o pijama inflorata, cu nasturi si buzunarele. Vreau sa stau sub fostul cais din curte, pe dale si sa completez integrame sau sa citesc De-a Baza. Vreau sa ma urc in pod si sa stau acolo cu orele, rascolind printre carti si caiete vechi. Vreau in Girocului, sa stau pe geamul de la bucatarie si sa dau de mancare la pisici. Vreau…

Explore posts in the same categories: Dear diary

Tags: personal

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.