A fi sau a nu fi… om!
Nu e prima oara cand mi-e rusine de mine ca nu stiu altceva mai bine sa fac decat sa-mi deplang “soarta”. Nu e prima oara cand imi dau seama ce cote paroxistice poate atinge imaginatia umana, respectiv degradarea umana. Si nu e prima oara cand ma intereseaza experimentul de la Pitesti. Poate din pura curiozitate sau poate doar dintr-un impuls catre lucruri morbide.
Pana unde poate merge cruzimea am vazut. Experimentul de la Pitesti e un capat de lume. Prima oara cand am citit despre el am avut insomnii si m-au cuprins gandurile negre. La fel s-a intamplat si cand am citit despre ororiile comunismului. Si despre lagarele naziste de concentrare. Si despre Inchizitie.
Am vazut acum cativa ani filmul 1984, realizat dupa romanul lui George Orwell. M-am inspaimantat. Desi nu am citit cartea, imi dau seama ca a avut o baza reala. REALA!
Astazi am dat peste un articol care mi-a readus aminte de unul din subiectele tratate in filmului/cartea mai sus amintite. M-am gandit la Big Brotherul care stie in permanenta ce vorbeste si ce face poporul. Ascultarea telefonului si interceptarea corespondentei electronice nu reprezinta un pas inainte spre destramarea intimitatii persoanei?
Personalitatea unama este complexa si n-am sa reusesc sa o inteleg niciodata pe deplin. N-am sa inteleg niciodata ce i-a determinat pe unii oameni sa actioneze cu atata sadism asupra celor din jur. Ce intamplari nefericire i-au facut sa adopte asemenea atitudini nedemne a se numi umane. De fapt, reflecta exact opusul umanului, sensibilului si bunului.
In fine, nu sunt eu in masura sa judec ce s-a intamplat atunci si nici in masura sa influentez in vreun fel (mai ales pozitiv) ce se va intampla de acum incolo. Probabil ca maine, prinsa in vartejul minicurilor cotidiene, voi uita ce am simtit acum: tristete, compasiune, deznadejde.
21 iulie 2008 la 9:21 pm
asta se intampla atunci cand (contra)utopiile sunt verificate pe oameni ! cartea lui Orwell e scrisa in ‘49… cam dupa cinci ani dupa ce se incheiase cel de-Al Doilea Razboi Mondial si dupa un an dupa ce deja era instaurat regimul comunist peste Europa de Est ! Din pacate, despre magnitudinea raului facut de comunism s-au scris cam putine chestii ( m-am interesat, fiind o pasiune de-ale mele partea asta de istorie !
) dar merita vazute documentare si filme, citite cartile ale putine care sunt. ma bucur ca esti interesata de asta ! merita tot timpul din lume ! iti recomand, dc nu ai citit deja, JURNALUL FERICIRII de Nicolae Steinhardt. E o marturie “live” din inchisorile comuniste ! sper sa mai postezi chestii de genul pe blogul asta, ar fi interesante dezbaterile pe tema asta ! te pup ! take care !
22 iulie 2008 la 10:36 am
zic ca experimentul de la Pitesti are un corespondent in prezent adica guantanamo bay care ii la fel de rau,dar intotdeauna am spus ca binele si rau sunt doar o perspectiva a unei persoane ,natiunii,secol…etc si intre bine si rau exista o bariera subtire care oricand poate fii trecuta,uita sa luam exemplul dupa ce ai spus tu inchizitia era un fel de tribunal sau o oglina a dreptatii dupa cum am citit prin carti,metodele folosite erau deseori tortura ,pentru mantuire,salvarea sufletului celui care a comis o fapta impotriva legii pe atunci aceasta metoda era considerata o metoda buna nu de toti dar de majoritatea + ca era si biserica implicata