Text romano-englez
Dear diary,
I assume ca e de bun augur sa zambesti de cum te trezesti. Obviously, nu e cazul meu, pentru ca eu am avut doua reprize de somn, si in neither moments nu m-am trezit smiling. Ideea de a scris un blog in romana si in english mi-a venit in timp ce strageam hainele de la uscat, yes, today was laundry day.
Azi trebuia sa merg la vreo 2 conferinte din cadrul Studentfestului, dar datorita migrarii de la sud-est (Girocului) la nord (Dacia), nu am avut timp sa merg la niciuna. Actually, am vrut azi sa merg la expozitia de printuri; am ajuns pana aproape de locul cu pricina, si lucky me ca m-am intalnit cu un coleg ce m-a informat ca nu e inca nimic exposed (asta se intampla pe la 2 fara ceva PM) si deci nu am purces mai departe in drum, ci m-am dus back home (the future former home, de fapt).
Ca tot vorbeam de moving out (sau back to my former home), am avut zilele astea senzatia ca parca fac un pas inapoi. And then it hit me! Un pas inapoi iti poate oferi o noua perspectiva asupra vietii. Suna catchy, nu? Ce-i drept, o sa ma conving de adevarul aceste mirobolante fraze dupa ce se termina procesul efectiv de impachetat-mutat-despachetat-(re)aranjat stuff. I can’t wait for it to end!!!
Si acum cateva cuvinte despre Studentfest. Asa, pe ultima suta de metrii (si pe susta), m-am inscris pentru sectiunea de Publicitate. Conferintele au fost foarte ok, prezentatorii si mai ok, am aflat ce cote poate atinge imaginatia unora, eram pe punctul de a intra intr-un fight cu colegii de team (numai team-work nu se numeste ce-am facut noi, mai repede church-work), mi-a venit o idee de campania inovative (alt cuvant trendy), am baut multe frappe-uri, virgin marry si, evident, am fumat ca un turc. N-am fost prezenta la toate event-urile, desi mi-ar si placut sa merg, mai ales la “Muzica din spoturi publicitare“, “Publicitatea de ieri, publicitatea de azi” si “Maratonul publicitar“.
Hmmm… in timp ce eram la tigara mi-a fugit inspiratia si acum m-am blocat si nu mai stiu ce sa scriu.
Well, voiam sa va mai spun ca it’s a normal thing pentru mine sa-mi fac proiectele de scoala pe ultima suta de metri. Although mai sunt si altii in situatia mea, poate chiar worse, nu ma prea incalzeste chestia asta. Pana la urma tot eu sunt cea care se streseaza peste masura si, pot spune, nejustificat (after all, eu sunt cea care a taiat frunza la caini).
Apropo, poate cineva sa-mi spuna de ce Doreii care au lucrat azi in spatele blocului la conducte au lasat un firicel de apa sa tasneasca si sa curga incontinuu, producand un sunet care imi irita urechile?
Nah, acestea fiind spuse, va las cu o poza facuta these days pentru un school project (aka Promovarea Pietei Unirii – you can see the whole thing in Hala de la Arte pana maine inclusiv). I managed to scare cativa copilasi, therefore cred ca voi acea acelsi efect si asupra voastra. Enjoy!
Ei, da, mi-am adus aminte ca ma obsedeaza Josh Groban in ultimul timp, de fapt de cand am reinceput sa ma uit la Ally McBeal. Inca o mostra din vocea lui minunata:
Tags: ally mcbeal, engleza, Josh Groban, migratie, romana, studentfest, texte
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.